TREPTELE RAIULUI (9)

Subliniam în articolele precedente ca începutul drumului spre vesnicia Raiului depinde total de întelegerea perfecta a legilor stabilite de Dumnezeul Creator al tuturor celor vazute si nevazute, ce ne cheama ACASA pe Calea pregatita si deschisa de Hristos si de prooroci. Fiecare din cele

zece porunci se defineste ca o treapta absoluta si obligatorie a urcusului, raportata la

actualitatea tumultoasa a începutului de mileniu. Orice derogare sau neatentie se resimte.

Urcusul spre înaltimile ceresti nu este cu putinta sub povara pacatelor. Doar eliberati de ele putem porni ascensiunea sufleteasca catre Împaratie.

Calea este brazdata de obstacole vizibile si curse mascate vânatoreste de aparente nevinovate, în care caderea este sigura fara o instruire preventiva; grija noastra se cere a fi îndreptata spre toate formele ascunse de negare a Creatorului, mai ales în acelea care par a fi crestinesti, dar nu sunt.

Sa nu iei numele Domnului în desertul marxismului satanist!

Teama de prezenta necuratului printre noi o au doar cei departati de Biserica Lui Hristos, departati de izvorul bunatatilor vesnice revarsate permanent în sufletul credinciosilor ce cresc si se întaresc cu hrana cereasca din Sfântul Potir si din plinul Sfintelor Taine pastrate nealterat de la Biserica Sfintilor Apostoli pâna azi. Puiul ce cade din cuib are sanse mici sa scape cu viata si sa zboare.

Puterea diavolului este îngradita de harurile Duhului Sfânt de care nu se poate apropia. Îl arde si tipa de durere, fuge si nu se mai întoarce acolo unde rugaciunea se ridica ca o flacara continua spre înalturile ceresti într-o comuniune umano-dumnezeiasca ce aduce raiul pe pamânt, în inima rugatorului aprinsa de dorul Iubirii Lui Hristos. Sfintii Parinti au fost cu totii încercati si ispititi de diavoli, asa cum Însusi Fiul fusese de trei ori ispitit, pentru a ne lasa ca model de urmat cum se cuvine sa respingem tentatiile lui si ce raspuns sa dam vicleanului pentru a-l goni cu Cuvântul Sfintei Scripturi. Ofertele diavolului sunt promisiuni desarte ce întotdeauna îndeamna la rau pentru a le obtine. Cine le primeste cade în multiple capcane din care cei mai multi nu mai pot scapa, ci sunt trasi tot mai adânc spre tenebrele vesnice ale iadului.

Marxismul a fost o imensa pata întunecata pe cerul istoriei omenirii care a cuprins multime de suflete. Bolile marxiste s-au mai atenuat dupa ce comunismul a cazut ca un idol darâmat de propria-i neputinta de a se mentine prin minciuna si teroare; dar înca sunt multe suflete nevindecate în lume care au grabnica nevoie de ajutor. Tratamentul cel mai bun vine de la un bolnav care s-a tamaduit el însusi de boala marxismului cu ajutorul Lui Hristos.

Treptele iadului marxist sunt descrise în cartea “Marx si Satan” de tânarul evreu Richard Wurmbrandt, nascut în România, trimis apoi la Moscova dupa primul razboi mondial, unde a urmat un curs stalinist de îndoctrinare comunista. S-a reîntors în România, dupa cum marturiseste, împreuna cu alti agenti infiltrati pentru a instiga la revolta “proletara” ce urma sa aduca instalarea comunismului, fapt ce s-a si petrecut sub ocupatia sovietica, ca o pedeapsa dumnezeiasca pentru multele pacate ale românilor înstrainati de credinta în Dumnezeu si Biserica Lui.

În acei ani tânarul Richard a filtrat în constiinta sa, cu inteligenta si onestitate, evenimentele dramatice pe care le traia si încerca sa le influenteze prin actiunile ce i se cereau a le întreprinde. Dupa cum marturiseste în paginile cartii amintite, treptat a înteles mocirla în care intrase si din care a decis sa iasa dupa o detentie de doi ani la închisoarea Doftana. Ajuns la Brasov s-a convertit la crestinism si a devenit pastor luteran, cu dorinta de a dezvalui lumii substratul ascuns al marxismului, preluat de leninsm, stalinism si comunism.

Iata ce declara în prefata cartii sale despre “anumite legaturi între marxism si satanism”, pe care el însusi le-a descoperit si le-a dat în vileag: “Marxismul reprezinta marea bulversare a lumii moderne. Indiferent de parerea pe care o aveti despre aceasta doctrina, indiferent daca credeti sau nu ca Satan exista, indiferent ce credeti despre faptul ca în anumite cercuri se practica închinarea la Diavol, va invit sa parcurgeti cu atentie si sa judecati cu luare aminte documentatia pe care o prezint în paginile care urmeaza. Cred ca acest lucru ar putea sa va ajute sa va orientati în cadrul confruntarilor dumneavoastra cu marxismul” (Richard Wurmbrand, Marx si Satan, Editura Crestina Stephanus Bucuresti, trad. Traian-Calin Uba, 1994, p. 7)

Familia lui Marx a trecut prin grele si tragice încercari; Eleonor, fiica preferata a lui Marx s-a casatorit cu Eduard Eveling un adorator al satanei, care tinea conferinte despre “rautatea lui Dumnezeu”. El îsi apara dreptul de a rosti blasfemii a caror sursa era “Suflarea ta, Satano, îmi inspira vesurile”. (Frederick Tatford, The Prince of Darkness – Printul întunericului, Eastbourne: Bible and Advent Testimony Movement, 1967) Eleonor s-a sinucis când a aflat ca tatal ei avusese un copil cu servitoarea lui Engels (Op. cit., p. 39)

Scrisori de familie surprind prin continutul lor cu totul neobisnuit. Edgar, fiul lui Marx începe o scrisoare adresata tatalui sau la 31 martie 1854 cu aceste cuvinte uluitoare: “Dragul meu Diavol” (Op. cit., p.56) Sotia lui Marx îi scrie acestuia în august 1844: “Ultima ta epistola pastorala, tu, mare preot si episcop al sufletelor, i-a redat bietei tale oi pacea si odihna sufleteasca” (Ibid., p 57) La moartea sotiei sale Marx nu s-a deranjat sa fie prezent!

Unul dintre biografii lui Marx a notat cu luciditate: “Cu toate ca tatal lui Marx a murit la câteva zile dupa ce fiul sau împlinise 20 de ani, se pare ca el observase cu o tainica îngrijorare demonul din sufletul celui mai iubit fiu al sau” (Franz Mehring, Karl Marx – The Story of His Life, Covici, Friede, 1935, p. 18) Paginile biografice continua ideea cu aceasta interesanta observatie a influentei nefaste a culturii burgheze asupra deformarii spirituale a tânarului rebel: “Henry Marx (tatal lui Karl, n.n.) nu a crezut si nici macar nu si-ar fi putut închipui ca vasta cultura burgheza asimilata de fiul sau nu va contribui decât la dezlantuirea demonului de care se temea” (Ibid., p. 32)

Dezlantuirea demonului marxist s-a observat în tragediile abatute peste familia Marx, raspândite apoi ca fulgerul peste societatea pierduta în mirajele aberantelor idei anticrestine ce promiteau iluzorii transformari ce nu s-au realizat niciodata; în schimb au adus atâtea nenorociri, dureri si suferinte ce continua pâna în prezent pentru toti cei rataciti pe caile straine ale hristosilor mincinosi, înfundate în tenebrele fara iesire ale infernului.

Cu toate acestea, conditiile suferintelor aduse de marxism în lume au folosit celor tari în credinta iudeo-crestina, începuta de profetul Moise pe Sinai si împlinita de Mesia – Fiul Lui Dumnezeu pe Tabor si Golgota. Ei sunt eroii Lui Hristos, milioanele de martiri care prin suferinta asumata s-au adaugat mereu cetelor sfintilor ajunsi dintr-un salt sublim în Rai. Sa ne bucuram împreuna cu ei si sa-i urmam cu ajutorul Bunului Dumnezeu.

Alexandru Mihail Nita