TREPTELE RAIULUI TREPTELE SFINTELOR PASTI

Pe-un picior de plai,

Pe-o gura de Rai…

Intentia acestui motto ce se repeta la începutul fiecarei “trepte” este aceea de a aminti cititorilor credinta românilor de la poalele Carpatilor, ca meleagurile noastre sunt “un picior de plai la poarta de Rai”. Frumusetea schimbatoare de la albul zapezilor la albul mugurilor în floare spre aromele fructelor din miez de vara si la covorul auriu al frunzelor zburate de vântul ce se racoreste dinspre ploile tomnatice, acest maret tablou dumnezeiesc l-a cuprins si poetul în slove de neuitat: “De treci codrii de arama, de departe vezi albind // si-auzi mândra glasuire a padurii de argint. // Acolo lânga izvoare iarba pare de omat // Flori albastre tremur ude în vazduhul tamâiet”…Minunate sunt lucrarile Domnului în ograda lumii pe care o iubeste atât de mult încât L-a trimis chiar pe Fiul Sau aici, la noi, cu parinteasca chemare catre noi: “VENITI ACASA, la cerurile vesniciei unde va astept pe toti cei care va siliti sa va întoarceti în PATRIA CEREASCA.

Dupa tradarea lui Iuda si arestarea Domnului în Ghetsimani, despre care am amintit în articolul trecut, iata ca urmeaza falsele acuze si parodia judecatii, înscenata de arhiereii ramasi în trista memorie pascala în ironia zicalei:…

De la Anna la Caiafa…

Drumul de întoarcere la Împaratia Cerurilor trebuie parcurs pe pamânt si este un drum ce nu se masoara în kilometri sau zile, ci cu durata vietii, a anilor fiecarui om, pâna la ultima suflare, când sufletul se desparte de trupul lipsit de viata; atunci, liber de povara carnala, bolnava de batrânete, ce se întoarce în pamânt, corpul imaterial zboara purtat de îngeri spre înalturile Slavei, asa cum Domnul nostru Iisus Hristos, dupa Învierea de a treia zi, S-a înaltat la ceruri în fata ucenicilor aflati pe culmea Muntelui Maslinilor, ce priveau uimiti minunea. Însa acele clipe dumnezeiesti au fost precedate de zilele jertfelnice ale Golgotei.

Iata memoria scrisa a evenimentelor, pastrata în litera Sfintei Evanghelii: “Deci trupa de ostasi si comandantul si slujitorii Iudeilor L-au prins pe Iisus si L-au legat. si L-au dus întâi la Anna, ca era socrul lui Caiafa, care era arhiereu în anul acela. Si Caiafa era cel care-i sfatuise pe Iudei ca de folos este sa moara un om pentru popor… Asadar, arhiereul L-a întrebat pe Iisus despre ucenicii Sai si despre învatatura Sa. Iisus i-a raspuns: Eu am vorbit lumii pe fata. Întotdeauna am învatat în sinagoga si în templu, unde se aduna toti Iudeii, si nimic n-am vorbit în ascuns. De ce Ma întrebi pe Mine? Întreaba-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit. Iata, acestia stiu ce am vorbit Eu. Si zicând El acestea, unul dintre slujitorii care stateau de fata I-a dat Lui Iisus o palma zicând: Asa-i raspunzi tu arhiereului?…Iisus i-a raspuns: Daca am vorbit rau, marturiseste ce-a fost rau; dar daca am vorbit bine, de ce Ma bati? Atunci Anna L-a trimis legat la Caiafa arhiereul”(Ioan 18, 13-14, 19-24) Astfel a început jertfa patimilor Mântuitorului pentru pacatele omenirii despartite de Creatorul Dumnezeu ale Carui legi de vietuire date lumii fusesera aruncate si înlocuite cu jertfele pagâne, betii si orgii spre care îi îndemnase diavolul întruchipat de idolii si zeii pamântului robit.

Memoria Rastignirii

Fiului Lui Dumnezeu

De doua mii de ani, crestinatatea sarbatoreste în fiecare primavara, cu mare bucurie, evenimentul cosmic al Întruparii Lui Hristos, venit în lume, din cerurile mai presus de ceruri, pentru salvarea oamenilor din robia luciferica. An de an, în Joia Mare dinaintea Rastignirii, Biserica Ortodoxa slujeste Denia celor 12 Evanghelii, frumoasa slujba în timpul careia sunt citite de catre Preoti cele mai semnificative marturisiri apostolice despre Patimile Mântuitorului, pastrate în paginile Sfintelor Scripturi si în inimile credinciosilor. Acolo traieste memoria vie a iubirii Creatorului pentru creatia Sa, certitudinea maretului Sau gând al întoarcerii noastre la locasurile ceresti, pregatite celor care Îi asculta chemarea si alearga cu veselie sa ocupe un loc în corabia ce uneste cerul cu pamântul, Biserica Lui Hristos. Întemeiata de Însusi Hristos Dumnezeu, Biserica Apostolica, a pastrat neschimbat Adevarul Cuvântului si al evenimentelor traite de cei dintâi crestini si pâna în prezent. Dupa ce Iisus fusese batut, apoi legat si timis la Caiafa, ginerele lui Anna, cei doi arhierei au urzit un plan diabolic de judecata a Domnului de catre Pilat, guvernatorul roman al Iudeii, la care l-au dus în ziua urmatoare pentru a fi condamnat la moarte. Dar dupa ce Pilat l-a interogat pe Iisus, le-a spus iudeilor: “Iata, vi-l aduc afara, ca sa stiti ca eu nu gasesc în el nici o vina.”

Una dintre recentele enciclopedii ale personajelor biblice, scrisa de Parintele Dumitru Bondalici, publicata cu binecuvântare arhiereasca în 2005, prezinta demersul sinedriului de condamnare a Domnului astfel: “Mai-marii evreilor, pentru a-l constrânge pe Pilat, au argumentat ca daca nu-L condamna pe Iisus la moarte, înseamna ca este împotriva Cezarului. Maestrii în arta urzelilor si a comploturilor, iudeii l-au manipulat pe Pilat dupa placul lor.” (pg 506)

Astfel au reusit sa transforme judecata religioasa, a nerecunoasterii de catre sinedriu a Lui Iisus Hristos ca Fiul Lui Dumnezeu, într-o farsa politica în plasa careia Pilat a cazut, de teama unor posibile repercursiuni din partea cezarului. santajul iudeilor asupra lui Pilat: – “Daca-l eliberezi, nu esti prieten al cezarului. Oricine se face pe sine împarat este împotriva cezarului” (Ioan 19, 12) – a dus la decizia lui Pilat, fortat de multimea instigata de sinedriu. Dar în prima Evanghelie sinoptica este mentionata disocierea guvernatorului de dorinta iudeilor, în fata carora interventiile sale de judecata dreapta sunt inutile: “si vazând Pilat ca nimic nu foloseste, ci mai mare tulburare se face, luând apa si-a spalat mâinile în fata multimii, zicând: Nevinovat sunt de sângele Dreptului Acestuia. De acum pe voi va priveste! Iar tot poporul, raspunzând, a zis: Sângele lui asupra noastra si a copiilor nostri! (Matei 27, 24-25) Din nefericire, acel autoblestem înca umbreste viata multora din urmasii celor care au strigat:

Rastigneste-l, rastigneste-l!

“Atunci l-a eliberat pe Barnaba; iar pe Iisus, dupa ce L-a biciuit, L-a dat sa fie rastignit” (Ibid. 26) Aceasta s-a petrecut în vinerea dinaintea Sfintelor Pasti. De aceea Biserica Ortodoxa a rânduit pomenirea Rastignirii Domnului între cei doi tâlhari, în Vinerea Mare, când se slujeste Denia Prohodului Domnului.

Veniti de luati

LUMINA SFINTELOR PASTI!

Dupa dureroasele evenimente, lacrimile se sterg si lasa loc zâmbetului bucuriei depline a Sfintelor Pasti, pe chipurile credinciosilor, Sarbatoarea Luminii Dumnezeiesti. Fara întrerupere, an de an, trecând peste vitregia vremurilor de restriste ale razboaielor si prigoanelor ateiste, Patimile si Rastignirea Domnului au fost mereu transfigurate în Stralucirea Învierii, a trecerii biruitoare de la moarte, la vesnicia vietii ceresti din Împaratia Sfintei Treimi.

Veniti sa primiti Lumina luminilor, Bucuria bucuriilor, Fericirea fericirilor, de la Împaratul tuturor, HRISTOS CEL ÎNVIAT!

Alexandru Mihail NITA