Petru Dan și Liviu Moica fredonează refrenul neputinței

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș ocupă ultimul loc între parchetele de același rang din țară, după numărul de dosare soluționate l În primul trimestru, procurorii din cadrul Parchetului CA au soluționat 135 de dosare l Liviu Moica, un procuror ajuns în pragul pensionării, se războiește cu jurnaliștii de la ZIARUL în loc să soluționeze dosarele infractorilor

Lunea trecută, Consiliul Superior al Magistraturii a dat publicității raportul de activitate al instanțelor, respectiv al parchetelor din țară. Cel mai prost din țară au ieșit Parchetul de pe lângă Curtea de Apel și Curtea de Apel Târgu Mureș clasate pe ultimul loc după volumul de activitate raportat la numărul de procurori, respectiv judecători care activează în cadrul lor.

Parchetul a ieșit cel mai șifonat din raportul statistic, din cele inserate rezultând că procurorii de la Târgu Mureș și-au îndeplinit cam jumătate din media stabilită la nivel național. Astfel, dacă cel mai mare număr de lucrări de soluționat a fost înregistrat de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București (2.320 lucrări), la Târgu Mureș situația a involuat spectaculos. “Scăderi considerabile ale volumului de activitate s-au înregistrat în cazul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș – care a înregistrat, în perioada de raportare, un număr de 135 lucrări, cu 168 lucrări de soluționat mai puțin decât în trimestrul I 2005”, s-a arătat în raportul CSM.

Reprezentanții Parchetului nu pot acuza nici schema incompletă, deoarece și în această situație sunt extrem de departe de media națională stabilită pentru procuror de Curte și anume – 42,58 de dosare. De altfel și CSM a făcut această precizare, arătând că: “trebuie remarcat totuși că, în ipoteza ocupării integrale a numărului de posturi de execuție prevăzute pe schemă, în mod corespunzător va scădea și mai mult încărcătura de lucrări pe procuror – 10,38 lucrări la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, 24,29 lucrări la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și 22,00 lucrări la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov”.

Imediat după publicarea raportului, procurorul general Petru Dan a acuzat că datele ar fi false, prin strecurarea unei erori de raportare sau prelucrare a datelor remise CSM.

În raport, o altă instanță mureșeană este “criticată” pe cifre, și anume Curtea de Apel Târgu Mureș. Aceasta a înregistrat, la nivelul trimestrului I 2006, cel mai mic volum de activitate, respectiv 1.902 cauze, situație neschimbată față de anul 2005, când a avut de asemenea cel mai mic volum de activitate, respectiv 1.567 cauze.

Cazul Moica

Cu toate că reprezentanții Parchetului CA au ieșit rapid la atac, situația nu ne miră. Iar pentru că a ales să se războiască mai degrabă cu jurnaliștii decât să vadă de infractorii, peștii mari, de altfel, care sunt de competența PCA l-am ales pe procurorul, cu un picior la pensie, Liviu Moica.

Liviu Moica a instrumentat mai multe dosare grele, prin numărul mare de învinuiți, martori audiați, cazuri de altfel celebre prin impactul până în zilele noastre, și anume martie ’90 și Hădăreni.

Pentru Hădăreni am plătit o factură piperată, stabilită de CEDO, de peste 250 de mii de euro, inclusiv pentru modul în care procurorii Marin Sandu și Liviu Moica au anchetat dosarul.

Cazul Simion Frandeș, înregistrat în martie ’90, îngropat timp de 15 ani în sertarele procurorului Moica, ne-a adus un proces de insultă și calomnie, iar magistratului “insultat și calomniat” cereri înaintate CSM de apărare a onoarei și integrității. Pe scurt vă prezentăm mai jos dosarul Frandeș, hodăcean aflat într-unul din autobuzele pline cu hodăceni incendiate în 20 martie. Deși înregistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș pe 29 martie, ziua în care a decedat Simion Frandeș, procurorul Moica nu a întocmit nici un act de urmărire penală până în 5 septembrie al acelui dramatic an, singurele înscrisuri la dosar fiind 8-9 declarații de la hodăceni (martori și părți vătămate). Moica nu a efectuat nici o cercetare la fața locului. În 12 septembrie 1990, în dosarul Simion Frandeș este consemnat ultimul înscris care are legătură directă cu ceea ce i s-a întâmplat hodăceanului. Dosarul 5131/P/1990, înregistrat la Procuratura București (cum se numea atunci Parchetul General), tocmai era făcut dispărut, înmormântat în biroul lui Liviu Moica.

Acum aproape un an consemnam că, într-o asemenea situație, în care procurorul nu dă de capăt unui caz, el are totuși obligația să efectueze cercetări, inclusiv la fața locului, în vederea descoperirii autorilor. Dacă după o anumită perioadă (timp în care se ocupă de caz, ia declarații) nu găsește autorii, trebuie să trimită dosarul prin adresă Serviciului Judiciar al Poliției care să efectueze toate cercetările. Doar că acest lucru nu s-a întâmplat, semn că procedura pentru Moica se aplica după bunul plac.

După 15 ani de liniște, dosarul a reapărut în aprilie 2005, când fapta era prescrisă. Și autorii neidentificați. Poate nici nu ar fi fost aduși în instanță vreodată. Ceea ce nu îl scuză însă pe Moica.

În 2002, Parchetul General a făcut primele demersuri pentru a primi o situație cu dosarele nerezolvate (cu autori necunoscuți) din teritoriu. Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș a început să facă investigații pentru a afla în ce sertar sau în care arhivă s-a rătăcit dosarul Frandeș. De la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel au primit invariabil același răspuns: dosarul nu se află la noi. Au fost trimise adrese și la Poliție, iar după căutări amănunțite, polițiștii au constatat că dosarul nu a fost niciodată înregistrat la ei.

În tot acest timp, Moica a tăcut mâlc, mai pe șleau a mințit, susținând că dosarul nu se află la el. Teoretic, acesta ar fi trebuit să se găsească în arhiva Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș. Doar că Moica se mutase la Parchetul Curții în 1994, fără a preda însă și cazul Frandeș. Și a tăcut până în aprilie 2005, când printr-o adresă Parchetul CA trimite spre competentă soluționare dosarul lui Simion Frandeș Parchetului de pe lângă Tribunal.

Fără rușine

Liviu Moica s-a simțit calomniat de articolele noastre, astfel încât în 21 octombrie anul trecut, în ultima zi în care putea depune plângere prealabilă pentru insultă și calomnie, ne-a dat în judecată susținând că articolul publicat a fost tendențios, contrar realității și scris cu rea credință. Pentru a se apăra, Moica a arătat că a solicitat CSM să-i apere onoarea, consiliul luând în discuție cererea sa pe 8 iunie, care i-ar fi dat dreptate. Hotărârea CSM nu am regăsit-o, din păcate, pe site-ul acestuia. Condescendent, Liviu Moica precizează că nu a vrut să afle cine i-au fost adversarii care au înaintat un “denunț calomnios” împotriva sa, fapt considerat o “mare greșeală”.

Moica a arătat că (ce rău ne simțim) că nu am întrebat pe nimeni despre dosar, în condițiile în care Petru Dan, propus martor în dosar, are o declarație în articol, iar procurorul acuzat drept gropar de dosare era în concediu. Fără numere de telefon cunoscute.

Oricum ne vedem în septembrie. Diferența este că noi nu pornim de pe ultimul loc.

Ligia VORO