Un ministru liberal ataca presa mureseana

“A Vilag” (“Lumea” in limba romana), ziar maghiar ce aparea la Targu-Mures in 1925, a intrat la un moment dat in atentia autoritatilor locale si centrale fiind initial suspendat, iar ulterior, dupa ce i s-a permis sa functioneze doar in anumite conditii, a fost interzis

definitiv. Pe cine a deranjat acest ziar si mai ales de ce?

In ultimii 17 ani, in timpul campaniilor electorale ce au avut loc la noi, am avut ocazia sa asistam nu de putine ori la atacuri mai mult sau mai putin intemeiate, asupra unor partide sau lideri politici. Dusa in registre diferite, lupta politica din Romania capata atunci accente ce frizau uneori absurdul, tragicul sau chiar comicul. Administrarea “loviturilor” politice s-a facut deseori fara niciun pic de eleganta terfelindu-se fara menajamente credibilitatea unor persoane si chiar viata lor personala. Dupa aproape 18 ani de democratie – cu o tenta certa de “originalitate romaneasca” – am ajuns sa constatam, facand o comparatie cu atat de des elogiata (de necunoscatori) viata politica romaneasca din perioada interbelica ca lucrurile nu s-au schimbat prea mult.

“…este gazeta comunistilor

din Targu-Mures”

Dupa ce prin Legea Marzescu, PCR a fost scos in afara legii, acest partid s-a vazut in situatia de a se reorganiza si de a-si adapta strategia si tactica politica in raport de noile conditii. Ori acest fapt presupunea atragerea de partea lui (a PCR) si a unor ziare de stanga, printre care si “A Vilag” din Targu-Mures, ziar care a ajuns la un moment dat sa serveasca drept “curea de transmisie” intre PCR din ilegalitate si populatia mureseana maghiara cu simpatii de stanga. Cunoscutul lider comunist Lazar Odon – la vremea aceea nedepistat inca de organele din Siguranta Statului – a fost cel care a tinut legatura permanenta intre Szabo Jeno, redactorul ziarului si Elek Koblos, lider maghiar comunist, originar din Ernei, numit gratie sprijinului acordat de Moscova, drept secretar general al PCR din perioada ilegalitatii. La numele lui Koblos aveau sa se adauge in timp si numele altor alogeni numiti de Moscova la sefia PCR (precum Vitali Holostenko sau Boris Stefanov). In “A Vilag”, cititorii mureseni de etnie maghiara erau informati despre problemele economico-sociale si politice din Romania, dar cel mai adesea se lua si atitudine vis-a-vis de anumite miscari sociale, precum greva muncitorilor lemnari de pe Valea Muresului din primavara anului 1925, moment pe care ziarul l-a relatat pe larg. Ziarul insa publica si articole referitoare la situatia muncitorilor de pe Valea Prahovei, din Braila sau Galati. Nu erau menajate nici persoanele publice si de aceea nu putine au fost articolele care ii criticau pe acestia (spre exemplu, unul dintre cei mai des vizati in paginile ziarului era Gheorghe Tatarescu sau Alexandru Averescu). Sub pretextul ca este “gazeta comunistilor din Targu-Mures”, ziarul “A Vilag” a fost suspendat de Politie in septembrie 1925.

Ordin confidential al lui Tatarescu

pentru Politia mureseana

Consiliat fiind de PCR, Szabo Jeno, redactorul ziarului “A Vilag” a sesizat “Liga Apararii Drepturilor Omului” si “Asociatia presei romane” al carei presedinte era C.G. Costa-Foru, dealtfel singurele cai legale la care putea recurge in situatia creata. Acesta din urma a adresat la randul sau conducerii ziarului mai multe scrisori de solidaritate si in acelasi timp a sensibilizat si alte publicatii vis-a-vis de situatia in care se gasea “A Vilag”. Ziare ca “Aurora”, “Adevarul”, “Facla”, “Lupta”, Dreptatea” si altele au protestat fata de amestecul grosolan al politiei si incalcarea dreptului la libera exprimare exercitat de ziarul muresean. Evident ca dedesubturile afacerii (relatia publicatiei muresene cu PCR) nu erau cunoscute de ziarele care sarisera in apararea lui “A Vilag”. Poate cel mult banuite. Le cunostea insa Siguranta si acest lucru era suficient chiar si pentru un abuz savarsit cu foarte putine menajamente. In fond, “A Vilag” nu ataca bazele statului, nu incita la nesupunere, ci doar uza in limitele impuse de Constitutia din 1923, la dreptul de exprimare. Dupa cinci luni de la suspendare, probabil sub presiunea opiniei publice sustinuta prin publicatiile amintite anterior, pe data de 2 februarie 1926, ziarului “A Vilag” i s-a permis sa-si reia activitatea. Nu insa fara anumite restrictii – adica cu un comisar prezent permanent in redactie. Ordinul fusese dat de Gheorghe Tatarescu, secretar de stat la Interne si adus la cunostinta redactorului Szabo Jeno in mod confidential impreuna cu alte restrictii de catre Politia mureseana.

Delict de opinie. Consecinta?

Interzis definitiv!

Reaparitia ziarului a avut loc in plina campanie electorala, ori acest lucru nu-i putea lasa in afara politicii pe comunisti. Mai trebuie spus si faptul ca alegerile din 1926 s-au desfasurat in conditiile extinderii si inaspririi starii de asediu, a dictaturii exercitate de ofiteri numiti ca prefecti si pretori si a sporirii atributiilor organelor Jandarmeriei, Politiei si Sigurantei Statului. Comunistii, pro-comunistii si in general stanga s-a coalizat si a format Blocul Muncitoresc Taranesc (BMT). La alegerile parlamentare din tara s-au prezentat opt formatiuni politice, dar la Mures au participat doar cinci, insa BMT avea aici o pozitie solida fiind insa dominat de comunisti. Dupa numararea voturilor, victoria a revenit Partidului Poporului, pe locul doi s-a situat Blocul National Taranesc, iar pe trei – surpriza ! – cu un scor electoral mult mai bun chiar decat al PNL, Blocul Muncitoresc Taranesc. In Mures, la campania electorala a acestuia din urma contribuise si “A Vilag”. Printre ultimele masuri luate la Mures de liberali, inainte de a preda “stafeta” guvernarii catre Partidul Poporului condus de Al. Averescu, a fost suprimarea definitiva a ziarului la sfarsitul lunii aprilie 1926. Motivul? A publicat date din biografia lui Averescu si programul electoral al BMT. Matritele numarului festiv de 1 Mai au fost distruse, iar redactorul ziarului arestat. Evident ca liberalii facusera un abuz de lege, insa acest lucru avea sa-i lase indiferenti si pe succesorii liberalilor, averescanii care n-au uitat ca liderul lor fusese criticat in “A Vilag”.

“Acest ziar (“A Vilag”- n.r.):

4 incepand de la luarea la cunostinta, ziarul nu se va mai putea vinde la chioscuri, pe strada sau in trenuri si gari;

4 administratia ziarului va prezenta comisarului special insarcinat lista abonatilor care si-au platit abonamentul si li se va putea trimite ziarul in cate un singur exemplar;

4 inainte de scoaterea din tipografie comisarul va cenzura ziarul;

4 numarul aflator sub presa se confisca…”

(Din recomandarile ministrului subsecretar de stat la Interne, Gheorghe Tatarescu)

“Comitetul Asociatiei Generale a Presei Romane (CAGPR) a luat la cunostinta cu surprindere de plangerea ce i s-a adresat de catre directia ziarului “A Vilag” din Targu-Mures si din care rezulta ca autoritatile administrative din acel oras:

4 au suspendat aparitia gazetei;

4 au confiscate listele de abonati;

4 au conditionat aparitia gazetei de instituirea unui control politienesc permanent in redactia si administratia ziarului;

4 au amenintat redactia ziarului cu masuri si mai aspre.

Considerand ca orasul Targu-Mures nu cade in zona starii de asediu si beneficiaza deci de toate libertatile garantate de Constitutie protestam energic impotriva masurilor luate la Targu-Mures…”

(Fragment din protestul adresat de C.G. Costa-Foru, presedintele CAGPR)

Nicolae BALINT