Un mit spulberat ( II )

La începutul anilor ’90, celebrul dizident Adam Michnik a emis o butadă care a făcut carieră: “Polonia este mai pro-americană decât America însăși.” Astăzi, această butadă nu mai este deloc valabilă. Războiul din Irak a făcut ca Polonia să treacă de la admirație necondiționată față de Statele Unite la deziluzie și resentiment. Clasa politică de la Varșovia și opinia publică poloneză admit acum că au acordat în mod greșit sprijin unei politici a Washingtonul bazată de la început pe minciuni.

Alături de liberali, conservatorii din spectrul politic polonez și-au văzut și ei iluziile sfărâmate. Spre deosebire de primii, care au sprijinit Statele Unite din rațiuni ideologice, conservatorii, mai pragmatici, au aplaudat deciziile pro-americane luate de guvern și pe considerentul că Polonia va fi răsplătită pentru loialitatea ei. Partidele de dreapta au sperat că oamenii de afaceri polonezi vor primi contracte importante pentru reconstruirea Irakului, că bazele americane din țară vor aduce investitiții serioase și că vizele pentru Statele Unite vor fi acordate mult mai ușor. După aproape doi ani, nici una dintre aceste speranțe nu s-a împlinit.
Cu buzele umflate
Nu numai că investițiile așteptate nu s-au materializat, dar Polonia va trebui să scoată bani din buzunar ca să finanțeze ocuparea Irakului. În acest an, guvernul de la Varșovia trebuie să plătească 85 de milioane de dolari pentru susținerea contingentului polonez din sudul Irakului, în condițiile în care ajutorul militar oferit de Statele Unite este de numai 12 milioane de dolari. Această cifră este egală sau chiar mai mică decât sumele acordate altor aliați europeni ai Americii, care au deplasat forțe mult mai reduse în Irak. Grotescul situației a fost sesizat de Congresul Polonezo-American, care s-a plâns că ” Polonia, cel mai bun aliat, a fost tratată ca un zdrențăros”. Lucrurile nu stau mai bine nici în ceea ce privește regimul vizelor. Amabasada Statelor Unite taxează cu 100 de dolari fiecare solicitare de acordare a vizei și respinge o bună parte dintre cereri.
Străini în Europa
Departe de a aduce rezultate scontate pe plan intern, poziția net pro-americană a Varșoviei a fost nefastă și pentru relațiile ei cu Europa. Deși a intrat la 1 mai 2004 în Uniunea Europeană benefiicind de statutul de lider natural al celor 10 noi țări membre, Polonia a avut parte de o primire glacială. Într-un interviu intens mediatizat, fostul ministru de externe, Bronislaw Geremek, a caracterizat cu exactitate statutul actual al Poloniei: ” Å¢ara noastră n-a avut niciodată o reputație atât de proastă în Europa ca acum. Am “reușit” să îndepărtăm tocmai cele două țări care au ușurat accesul nostru în UE – Franța și Germania. Nici măcar vecinii noștri din țările foste comuniste nu ne mai susțin”. Opinia lui Geremek nu este singulară. Aleksander Hall, politolog conservator, este de părere că “pro-americanismul necondiționat nu ajută deloc cauzei Poloniei. Nu suntem în poziția Marii Britanii, să putem alege dacă vrem sau nu să fim cu Europa.”
Criticile prietenilor
Fapt semnificativ, criticile cele mai înverșunate la adresa Americii vin din partea unor susținători fervenți ai Statelor Unite. Aceștia sunt conștienți că politica președintelui Bush a dat naștere unui puternic sentiment anti-american în rândurile populației și doresc ca SUA să aibă o prestație mai bună. Astfel, Roman Kuzniar, directorul Academiei Diplomatice a Ministerului de Externe, a denunțat sprijinul “necondiționat, nechibzuit și lipsit de echivoc pentru Statele Unite, într-un război care este contrar intereselor noastre naționale”.
Aleksander Smolar, un influent politolog, adept al prezenței americane în Europa, susține că este nevoie de o schimbare a cursului politicii poloneze. Smolar este de părere că cea mai gravă consecință a evenimentelor din ultimii doi ani este faptul că pro-americanismul lipsit de orice nuanțe critice a subminat moștenirea morală a  revoluțiilor anti-comuniste din urmă cu 15 ani: “Eram obișnuiți să spunem că biruința noastră s-a datorat “trăirii în adevăr”. Și totuși, acordăm acum sprijin moral unei politici care s-a bazat chiar de la început pe minciună”. Până și fostul director polonez al postului de radio Europa Liberă s-a simțit obligat să avertizeze țara sa, față de pericolele unui “pro-americanism orb”.
Momentul
adevărului
La rândul lor, polonezii de rând, obișnuiți să vadă în America principalul garant al democrației, își reconsideră în prezent poziția. La o recentă demonstrație împotriva războiului, ținută la Varșovia, un reporter american a intrat în dialog cu cei aproximativ 150 de manifestanți, înconjurați de tot atâția polițiști. Întrebați fiind dacă ceea ce se întâmplă nu seamănă cu o încălcare a libertăților civile, jurnalistul a primit un răspuns șocant: “Faptul că demonstrăm în fața palatului prezidențial, și nu într-o zonă împrejmuită, aflată la mare distanță de obiectivele puterii, așa cum se întâmplă acum în America, dovedește că la noi lucrurile nu stau atât de prost ca în Statele Unite.”
Confruntat cu presiunea tot mai mare a opiniei publice, guvernul a anunțat recent că Polonia va reduce, anul viitor,  efectivele contingentului militar aflat în Irak și va lua în considerare retragerea totală a acestuia. În ce privește viitorul, mai precis perspectiva ca Bush să fie reales și să ceară ajutorul Poloniei într-un nou război împotriva Siriei sau Iranului, editorialistul Marek Beylin, de la Gazeta Wyborcza”, a rezumat astfel poziția Varșoviei: “Nu, nu o vom mai face. Nu de data asta. Dacă va fi o operațiune sub egida ONU sau NATO, poate că da. Dar dacă situația va fi la fel ca în Irak, nu, în nici un caz.”