Kalevala, sursă de inspirație pentru Stăpânul Inelelor
Kalevala, “epopeea populară finlandeză”, o culegere de 50 de rune puse într-o formă epică, coerentă de către Elias Lönnrot (1802-1884), a constituit un adevărat avânt cultural pentru finlandezi, a devenit un punct de plecare pentru mai multe domenii ale artei, ducând astfel la crearea multor opere de mare valoare.
La baza acesteia stă opoziția bine-rău, precum și încercările de a deține un obiect magic, sampo, un echivalent al pietrei filozofale a alchimiștilor care are aici capacitatea de a produce din nimic făină, sare sau aur.
Personajul principal este Väinämöinen, depozitarul vechilor cunoștințe, un inițiat în artele șamanismului. Concepția potrivit căreia cunoașterea potrivită a ordinii lucrurilor, cuvântul de la început, elemente care dezvăluie inițiaților secretele lumii, este întâlnită și la ebraici. Cei ce reușeau să reconstituie cuvântul originar aveau acces la cunoșterea adevărată, etapele genezei elementelor naturii constituind cheia acestui parcurs inițiatic. Însă asemenea lui Odin din mitologia scandinavă, care a ajuns să cunoască runele după ce a stat spânzurat în Copacul Lumii, Yggdrasil, și Väinämöinen este nevoit uneori să apeleze la noi surse, precum uriașul Antero Vipunen, pentru a-și putea duce la capăt creația. Acesta are capacitatea de a controla elementele naturii, de obicei invocând duhuri, dar poate fi asociat și cu un bard, vocea sa și kantele-ul (un fel de harpă a vechilor finlandezi) creat de el însuși din oase de pește reușind să vrăjească lumea. Opera se încheie prin “autoexilul” lui Väinämöinen, care realizează că lumea nu mai este așa cum o cunoscuse el și face loc unei noi perioade reprezentate de fiul nenăscut al Marjattei, simbolul creștinismului.
Influența Kalevalei asupra artelor
Kalevala a avut influență în multe alte domenii decât cel al literaturii, de la bijuterii (Kalevala Koru) la filme precum Sampo (1959) sau Jadesoturi (2006), un amalgam de legende eurasiatice. În muzică a fost sursă de inspirație pentru simfonia Kullervo sau suitele Lemminkäinen ale celebrului compozitor Jean Sibelius, dar și pentru opera contemporană, spre exemplu Furtul Sampoului a lui Einojuhani Rautavaara. Formația de metal Amorphis are mai multe albume care au ca sursă de inspirație epopeea populară a finlandezilor –Tales from the Thousand Lakes, Eclipse, Silent Waters-, folosind uneori chiar traducerea în engleză a Kalevalei drept versuri. Koirien Kalevala este o transpunere a epopeii în lumea animală, având în centru un “trib” de câini ce se luptă cu o haită de lupi ce reprezintă răul. Cartea, scrisă și ilustrată de Mauri Kunnas, folosește ca sursă de inspirație operele lui Akseli Gallen-Kallela, pictor puternic influențat de opera compilată de Lönnrot. În arta plastică, pe lângă numeroasele tablouri ale lui Akseli Gallen-Kallela, putem regăsi influențe în operele lui Robert Wilhelm Ekman. Importanța pe care o acordă finlandezii acestei creații literare a dus la apariția zilei de Kalevala (28 februarie), Kalevalan päivä. Rolul jucat de epopee nu s-a redus doar la teritoriul finlandez, aceasta constituind o sursă de inspirație și în crearea lumii fantastice din Stăpânul inelelor sau Silmarillion,Sambele opere fiind scrise de J.R.R. Tolkien. Chiar limba finlandeză a fost o temelie pentru limba elfă vorbită de personajele acestor cărți. Deși nu este o creație proprie a lui Lönnrot, Kalevala a reușit să trezească în finlandezi un sentiment ce a stat la baza naționalismului și a dus la înfiriparea unei culturi care, în timp, a ajuns să înflorească până la punctul obținerii unui premiu Nobel pentru literatură de către Frans Eemil Sillanpää.
Laura Ion, studentă anul II, specializarea Română – Finlandeză, Facultatea de Litere, Cluj Napoca
