Un om încărcat de istorie

În general cei care au prins perioada celor două războaie mondiale, cei care au fost închiși și supuși unui trai greu au mereu povești interesante, povești de viață reale. Printre aceștia se numără și reghineanul Eugen Pop, care, la aproape 80 de ani, își amintește încă foarte bine perioada celui de-al doilea război mondial.

Născut în anul 1929, în Jabenița, care pe atunci era comună, a avut parte de o copilărie crâncenă. Cum în vremea pe când era copil armata ungară avea puterea asupra zonei în care acesta locuia, aceștia roiau zi și noaptea pe lângă casele sătenilor. La doar 12 ani, a fost luat noaptea din somn și dus la fostul aerodrom de pe Mociar, loc în care a fost ținut timp de trei luni. Pus la muncă, ținut în condiții vitrege, așa își amintește copilăria Eugen Pop. „Odată cu mine, atunci pe când aveam 12 ani, au fost duși oameni din sat, din Adrian, Jabenița și Solovăstru. Copii de la 12 ani până la bătrâni de 60 de ani.” ne spune nea Eugen zâmbind fericit că a scăpat cu bine. După chinuri groaznice, se întoarce acasă. Își amintește de bunicul său care era deputat în București dar și de familia simplă în care Eugen Pop a trăit. Prin anul 1951 a fost prins și condamnat la 10 ani de pușcărie de Tribunalul Brașov. Acuzat de delict de insubordonare. A fost purtat de la Văcărești la Jilava, de aici la Poarta Albă, Capu Midia, Peninsula, Cinci Culme, adus din nou la Poarta Albă, Cernavodă kilometru patru și din nou Cinci Culme și Poarta Albă. După șase ani și jumătate de închisoare a fost grațiat pentru bună purtare. „Mâncarea era puțină, era când ne dădea era când nu, îmi amintesc și acum cum ne spunea că nu am mers acolo pentru a ne îngrășa ci că am fost duși la exterminare”, povestește Eugen Pop. Era pus să lucreze 12 ore din 24. Își amintește cum erau nevoiți să treacă printr-o livadă de piersici, rupți de foame dar nu erau lăsați să mănânce nici măcar din piersicile căzute pe pământ.

Un destin fericit

După grațierea lui, după șase ani de chin și trai jalnic, s-au deschis la Reghin CAP-urile. A fost șef de echipă apoi mai târziu șef de fermă timp de 20 de ani. A fost președinte la Asociația „Reghinul”. Și-a luat la hotărârea părinților o soție nemțoaică pe care a cunoscut-o în Reghin cu care are trei copii, două fete și un băiat, cu toții așezați acum la casele lor. Acum la cei 80 de ani, când bătrânețea a bătut la ușă, omul își trăiește zilele mai mult pe acasă, cu excepția zilei de marți când merge la Primăria Reghin unde lucrează în comisia de fond funciar.

Codruța POP