Filosof la Ziar: Păcatele președintelui
De la dezinvoltură la mitocănie drumul e lung doar pentru cineva rafinat, pentru un om cu exercițiul scrupulului și cu obișnuința de a-și cere scuze. Pentru Băsescu el e atât de scurt încât îl parcurge la fel de simplu și rapid ca o bătaie din pleoape.
N-aș scrie despre președintele României, dacă nu aș avea respect pentru instituția prezidențială. Orice român și cu atât mai mult cineva care l-a votat pe Băsescu pentru funcția pe care actualmente o ocupă este dator să fie sever și vigilent, să nu-i tolereze excesele, bădărăniile și în special vulgaritatea. Desigur, se spune mereu, avem de-a face cu un tip temperamental, activ, foarte dezinvolt, căruia nu-i putem cere să devină sobru și oficial nici măcar în ieșirile publice. Nici nu-i cerem asta, dar nu ne încântă deloc să fim spectatorii placizi ai revărsărilor de nervi, debitelor verbale turbulente și unui vocabular de maidan. Omul trebuie să învețe eticheta instituției de care răspunde, iar nu să o compromită prin „farmecul” copleșitoarei lui personalități, să fie la altitudinea respectului pe care instituția ca atare o cere. Dacă ar fi rămas pe puntea petrolierului să-și bronzeze bicepșii tatuați cu sirene, nu m-ar interesa deloc cum vorbește și nu mi-aș umili pixul scriind despre el.
Problema mea cu președintele pe care l-am ales și eu nu este un ifos etic, nu mă interesează aleasa ori brutala lui exprimare, ci faptul că acest om reprezintă în acest moment cea mai înaltă instanță a statului, fie că își asumă sau nu, fie că e sau nu conștient de asta. Prin urmare el trebuie să fie exemplar, este somat de funcție să fie exemplar. Iar prin asta nu sugerez că ar trebui să-l imite pe arhanghelul Gabriel, ci doar să nu se năpustească asupra unei femei tinere, frumoase, respectabile, decente, cu un debit insinuant de imprecații demne de gura spurcată a unui șofer de tir turmentat. Fac trimitere evident la ieșirile mitocănești cu care a blagoslovit-o pe Lavinia Șandru, dar m-aș putea referi și la formolul lui Nicolau și încă la câteva perle căzute strălucitor din gura aurită a exmarinarului.
Regretul meu este că trebuie să atrag atenția asupra vulgarităților celui mai important om al României la ora aceasta. Aș prefera să fiu mândru de alegerea mea, să nu-mi regret entuziasmul de-l fi votat, să nu mă simt stânjenit în fața acestei femei față de care s-a exprimat suburban. Voi fi întrebat, poate, cu ce mă implică pe mine aceste petarde lirice ale președintelui. Ceea ce face el, pentru că l-am mandatat prin votul meu mă implică, deci mă definește și pe mine. Iar în acest moment, dacă președintele nostru se dedă unor astfel de vulgarități ostentative eu nu pot să fiu mândru de el, dimpotrivă sunt jenat și crispat. Așteptam, odată ce afirmația a fost făcută, verba volant, măcar gestul cavaleresc de a-și cere scuze. Nu visez cu ochii deschiși, nu mă aștept sa revenim la cavalerismul medieval, însă nu cred că ar trebui să ne înjosim într-atâta, încât să permitem președintelui să vorbească, cu o femeie ce-și exprimă opinia politică, ca un pirat stătut ce-și deversează monedele lui soioase în poala unei matroane de bordel.
Vali Mureșan
