“Vânatorul de spioni”, anchetat la Târgu-Mures

A facut parte dintr-o generatie româneasca de intelligence, alaturi de un Mihail Moruzov, Eugen Cristescu, Constantin Maimuca sau Nicky stefanescu. Cu unii dintre ei a colaborat, altii i-au fost subordonati, altii l-au judecat, iar unii dintre ei “l-au lucrat†informativ…A fost decorat cu cele mai înalte ordine si medalii ale statului român, dar si ale unor state straine: “Barbatie si credinta†în grad de comandor (de catre statul român), “Legiunea de Onoare†a statului francez sau “Leul Alb†de catre cehoslovaci…Zaharia Husarescu, un om de exceptie al serviciilor speciale române – eroul acestui serial pe care începem azi sa vi-l prezentam – era în 1930 anchetat de o Comisie Speciala a Ministerului de Interne, ca mai apoi sa fie deferit unei Comisii Disciplinare.

19 capete de acuzare….A fost suspendat, trecut în rezerva, pentru ca la mai bine de 20 de ani de la acel moment, în 1955, sa fie arestat, anchetat si condamnat. De data aceasta, anchetarea sa o faceau comunistii, la Târgu-Mures, ghidându-se si dupa documente din 1930 si care, în buna parte – peste 1000 de file – se gasesc azi, aici. Marirea, dar si decaderea lui Zaharia Husarescu – “vânatorul de spioni†cum i se spunea în acea epoca de început a destinului sau – a avut loc în Basarabia.  

Începuturile…
Vasile Niculescu, Zaharia Husarescu si Victor Precup…Trei destine care s-au intersectat în mod  nefast. Primii doi au fost ofiteri de cariera. Cel de-al treilea, ofiter de informatii. Vasile Niculescu – “pilotul Marii Uniriâ€, cum i s-a mai spus – a trait demn, murind discret si aproape uitat. Meritele sale i-au fost recunoscute postum. Însa prea târziu pentru el. Zaharia Husarescu, un profesionist al informatiilor, si-a consumat ultimii ani de viata în arestul Securitatii din Târgu-Mures fiind arestat la aproape 80 de ani. Pe ardeleanul Victor Precup, militar controversat, aventurier, carierist, suspectat de spionaj si complotist dovedit, vremurile prin care i-a fost dat sa treaca nu l-au afectat. Lipsit de orice scrupule morale s-a adaptat la ele precum un cameleon. si a supravietuit. În toate timpurile…Exemple precum al lui, exista din pacate si azi. Ma refer la avansarile în grad pe criterii politice. Pentru cei ca el, lipsiti de demnitate si onoare militara, instinctul de supravietuire a fost, este si va fi mereu mai presus de orice. Ce legatura a existat de fapt între cei trei? Pe data de 23 noiembrie 1918, Vasile Niculescu împreuna cu capitanul (pe atunci) Victor Precup au zburat de la Bacau la Blaj, pentru a transporta documente de mare importanta în vederea convocarii Marii Adunari Nationale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Zborul s-a desfasurat cu un avion tip “Farman – 40†cu carlinga deschisa, în prag de iarna, peste munti, cu instrumente de navigatie rudimentare si fara nici un fel de dirijare de la sol. A fost nu numai un act de mare curaj, daruire si sacrificiu, dar si o proba de mare pricepere profesionala din partea celui aflat la mansa avionului, lt. aviator Vasile Niculescu.

Ciudatul joc al hazardului…
Dupa razboi, Niculescu a mai ramas pentru un timp în Basarabia si, din ordinul Marelui Stat Major al Armatei, a îndeplinit mai multe misiuni de recunoastere si informare în liniile bolsevice din Transnistria fiind luat la un moment dat prizonier si eliberat dupa o scurta captivitate. Uitat sau ignorat de politicieni, dar si de capii vremelnici ai ostirii, Vasile Niculescu – pilotul Marii Uniri cum a intrat în istorie – a demisionat din armata în octombrie 1937. Avea vârsta de 46 de ani, gradul de capitan si nicio perspectiva de avansare la gradul urmator. Pentru un om care fusese pe nedrept ignorat de toate regimurile politice, demisia de onoare a reprezentat singurul sau gest de fronda. Niculescu a murit în 1981, într-un deplin anonimat, la venerabila vârsta de 90 de ani dupa ce, câteva zeci de ani, practicase în civilie obscura meserie de ceasornicar. În schimb, controversatul capitan Victor Precup, fostul tovaras al lui Niculescu în zborul acestuia de peste Carpati din noiembrie 1918, a traversat cu bine mai multe regimuri politice ajungând sub comunisti la gradul de general-locotenent. Este interesat de remarcat faptul ca în Basarabia, destinele celor trei – Niculescu, Husarescu si Precup – s-au intersectat la un moment dat, fiecare dintre ei fiind implicat sub o forma sau alta în procurarea de informatii pentru serviciile speciale ale statului român.

Un carierist fara scrupule…dar si un complotist dovedit
Nascut în 1889, Victor Precup era nepotul cunoscutului om politic stefan Cicio Pop (1864-1934). Acesta fusese membru marcant al PNR (apoi al PNt), deputat în Parlamentul de la Budapesta si apoi vicepresedinte al Adunarii Nationale de la Alba Iulia de la 1 decembrie 1918. În cadrul Consiliului Dirigent al Transilvaniei, Cicio Pop a detinut chiar portofoliul apararii, iar ulterior, dupa Marea Unire, si alte demnitati în cadrul Regatului român (ministru de Externe în timpul guvernarii Maniu si presedinte al Camerei Deputatilor). Acest fapt avea sa-i serveasca într-un anume fel si ambitiosului si carieristului sau nepot, Victor Precup, intrat într-un complicat si enigmatic joc, neelucidat pe deplin nici pâna azi. În anul 1916, Victor Precup era ofiter în armata austro-ungara, dar la scurt timp a trecut Carpatii în Regatul României alaturi de viitorul mitroplit Balan. A fost integrat în armata româna cu gradul de capitan, iar înalta protectie de care se bucura l-a ajutat sa urce rapid în grad si functii. În 1921 era deja maior, iar peste foarte putini ani, locotenent-colonel si apoi colonel. Însa ascensiunea sa nu a fost suficient de rapida pentru ambitiile pe care le nutrea. Ros de ambitii, carierist si arivist, Precup era preocupat în mod mai mult decât evident de propria sa ascensiune din care îsi facuse un adevarat scop în viata. El nu a ezitat sa se implice alaturi de Iuliu Maniu si de unchiul sau stefan Cicio Pop, în complotul din 1930, care a avut drept urmare readucerea si reinstalarea pe tronul României a lui Carol al II-lea. Asteptarile sale din partea Regelui – se visa ministru al Apararii – nu au avut rezultatul scontat. Asa ca, a devenit anti-carlist si republican înfocat, de data aceasta punând la cale un complot împotriva lui Carol al II-lea. Încercarea de asasinare a lui Carol al II-lea, preconizata pentru data de 7 aprilie 1934, nu a avut succes, desi complotistii (în special ofiteri din Ministerul Apararii, originari din Transilvania) pregatisera actiunea din timp, procurându-si în acest scop arme si dinamita. Precup, capul actiunii complotiste, precum si ceilalti 10 ofiteri participanti au fost arestati din ordinul lui Mihail Moruzov , seful S.S.I., chiar în ziua când urma sa se declanseze actiunea. Condamnat la închisoare, cu degradare militara si pierderea unor drepturi civile, Victor Precup a fost eliberat în 1940 fiind gratiat de executarea restului de pedeapsa. Însa steaua lui Precup nu apusese. Înzestrat cu o capacitate de adaptare deosebita, vremurile noi care se întrezareau la orizont s-au dovedit pentru el o noua provocare.     

Radio Budapesta informeaza…
Din cauza cenzurii impuse de Regele Carol al II-lea, complotul de la Bucuresti din 7 aprilie 1934 a fost prea putin mediatizat în presa româna, ori acest fapt a dat frâu liber imaginatiei si speculatiilor…atât în tara, dar mai ales în strainatate. Referitor la consecintele neinformarii cititorilor, atragea atentia si Stelian Popescu, cunoscut jurnalist din epoca si director al ziarului “Universulâ€. Spre exemplu, Radio Budapesta difuza stiri alarmante si exagerate referitoare la respectivul complot aratând ca la acesta ar fi participat 120 de ofiteri (!?), toti din Transilvania si ca de fapt, în toata armata din Transilvania ar fi existat o stare “de fierbereâ€. Preluate de unele publicatii straine, informatiile vadit exagerate comunicate de Radio Budapesta au fost si mai mult amplificate. Astfel, “Sunday Timesâ€, din 15 aprilie 1934, scria ca “este un complot de mare amploare, în care este implicata armata…â€. În acelasi registru se înscriu si informatiile aparute în â€Daily Express†din 14 aprilie 1934 care publica stirea ca Regele s-ar afla la Sinaia unde este pazit de detectivi înarmati pentru ca nu mai are încredere în armata, ori cea publicata de “Frankfurter Volksblatt†din 18 aprilie 1934 care insera o informatie potrivit careia, în România, era iminenta izbucnirea unui razboi civil. Cu adevarat interesant este însa un raport informativ trimis la Bucuresti de catre Centrul de Informatii din Oradea, subordonat Marelui Stat Major al Armatei. În cuprinsul acestuia se arata faptul ca pe data de 3 aprilie 1934 – atentie! cu 4 zile înaintea datei preconizate pentru declansarea actiunii complotiste de la Bucuresti – ofiterii, subofiterii si soldatii din armata maghiara aflati în concedii sau permisii, au fost rechemati urgent la unitati. Se naste o întrebare: de unde aveau cunostinta serviciile de informatii maghiare de actiunea ce se preconiza a avea loc patru zile mai târziu la Bucuresti?          
(urmare în numarul viitor)