Vindecătorii din Ozd
În satul Ozd, comuna Bichiș, șase asistenți sociali și psihologi îi ajută pe cei internați să urmeze un tratament postcură. Aici s-a deschis din luna martie primul Centru al Societății Civile de Reabilitare a Persoanelor Dependente de Alcool și Droguri.
Fundația Bonus Pastor, din Cluj, cea care administrează centrul, a fost special înființată, la sugestia Episcopiei Bisericii Reformate, pentru a aduna fonduri necesare consilierii și ajutorării persoanelor care au problemele cu alcoolul.
Castelul din Ozd și întregul domeniu din jur au fost retrocedate în anii ’90 unei baronese, acum stabilită în Franța. Acesta a concesionat fundației întreaga moșie, în 1997, pentru 99 de ani, iar în 2003 a trecut-o în proprietatea acesteia definitiv.
Proiectat pentru 12 persoane, în fosta clădire a grânarului, centrul se va extinde la o capacitate de 24 locuri, în momentul în care vor exista fonduri pentru a spori și numărul personalului.
“Eu sunt Gyula”
Este fotoreporter. Are 42 de ani și e internat în centru. “Alcoolul nu corespundea cu munca mea. Au încercat mulți să îmi spună că beau prea mult, dar a trebuit să mă conving singur”, mărturisește timid Gyula. În urmă cu șase luni a început să bea constant. Motivul? “Am fost încărcat cu munca și nu am putut rezista fără băutură”.
Colegii și soția au încercat din răsputeri să îl convingă să renunțe. Consuma alcool de dimineața, de la prima oră. “Era ca un fel de medicament. În prima luna nici prin cap nu mi-ar fi trecut că sunt alcoolic”.
Când a realizat că devenise dependent de alcool, Gyula s-a urcat în mașină și a pornit spre Ozd. “Prima zi nu am realizat ce se întâmplă. A doua zi m-am acomodat”, povestește un om care a dat dovadă de voință.
E de părere că programul din centru este bine pus la punct, pentru că el nu mai simte nevoia să mai bea. Acum este ocupat întreaga zi. Dimineața, după micul dejun, urmează o oră de terapie. Apoi, vine terapia ocupațională. Fiecare face ce este nevoie: grădinărit, muncă la fermă sau în clădire. Gyula zâmbește când vorbește de treburile casnice: “Ieri au venit 35 de olandezi. Noi le-am gătit. Suntem specialiști, ce mai”.
După prânz mai are loc o repriză de terapie, iar apoi urmează seminariile. Terapia individuală durează o oră. Iar spre seară, toată lumea are liber. “Nici nu îmi ajunge timpul ca să fac tot ce vreau. Pictez, fac fotografii, desenez”.
Într-adevăr, pe covor sunt aliniate două picturi, iar graficele cu castelul umplu o mapă întreagă. Gyula a realizat până acum multe albume și expoziții foto. Nu știe când va pleca de aici. Acum poate să-și vadă familia, dar nu pleacă niciodată din centru mai mult de câteva ore. “Vin ei și mă văd. Când voi simți că e timpul, voi pleca de aici”, a spus Gyula.
“Ar fi ideal ca cei care vin în centru să vină din proprie inițiativă. Motivele pentru înclinația spre alcool sunt diverse. Unul rămâne însă comun: au nevoie de alcool pentru a depăși anumite situații: decepții, insuccese, probleme familiale. Numai că problemele rezolvate cu alcool duc la alte probleme”, a sintetizat Boros Janos, unul dintre asistenții sociali ai centrului.
Corina ALBOTA
Cum ajungi la Ozd
Cei care doresc să vină la centru trebuie să știe că tratamentul oferit aici este unul postcură și că șase asistenți sociali și psihologi stau la dispoziția celor prezenți. 11 persoane din Mureș, Harghita și Cluj, cu vârsta cuprinsă între 19-45 de ani, sunt acum internate. Costul unei luni de “cazare” este de 3 milioane de lei, iar perioada maximă în care poți fi găzduit este de 6 luni.
