Volum de debut pentru Hristina Doroftei în sufrageria J’ai Bistrot

Poezia şi-a făcut din nou prezenţa în primitoarea sufragerie J’ai Bistrot adusă de Hristina Doroftei, care şi-a lansat miercuri, 17 decembrie, primul volum de poezie intitulat “reflexie”. Născută la Târgu Mureş, Hristina Doroftei este absoloventă a Facultăţii de Ştiinţe şi Litere, secţia Limba şi literatura română-Limba şi literatura engleză din cadrul Universităţii “Petru Maior”, şi a masterului de Istoria Literaturii şi Sistemul Criticii Literare, precum şi a doctoratului în domeniul filologiei, de semenea la Universitatea “Petru Maior”. Debutul Hristinei Doroftei are loc cu proza scurtă “Amintiri într-un pahar de fum” în nr. 1-2 din Revista “Vatra” în 2009, an în care este prezentă cu un grupaj de poeme la “Toamna poeţilor” de la Târgu Mureş. Recunoaşterea criticii avea să vină în vara acestui an când Hristina Doroftei obţine Premiul Editurii Junimea şi al revistelor “Vatra” şi “Dacia literară” la cea de a XXXIIII-a ediţie a Concursului Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene “Porni Luceafărul” de la Botoşani.“Prin acest volum am încercat să scot în evidenţă în primul rând pe mine. Am încercat să mă găsesc pe mine, să-mi dovedesc că pot. Sinceritatea mea în acest volum este de de 80 %, ceea ce oricum e foarte mult pentru mine. Posibil ca restul de 20 % să fie păstrată pentru un viitor volum. Ar fi chiar interesant. Am lucrat pentru acest volum vreme de doi ani, dar poezie scriu de câţiva ani. Dacă mă uit acum la versurile de acum câţiva ani, mi se face ruşine de ce am scris atunci la început. Eram atât de romantică atunci, scriam în acest spirit. Dar încet, încet viaţa m-a adus cu picioarele pe pământ”, spune Hristina Doroftei.

“Poezia este un remediu pentru mine”

Lecturând volumul, întâlnim titluri care trădează sinceritatea stărilor autoarei, de la reflexile care deschid şi inchid volumul, la gânduri, cimitire, regrete, iubiri imposibile, trădărim incertitudini, vicii. “Inspiraţiile vin de la viaţă, de la oamenii din viaţa mea, din dragoste, suferinţe, din dezamăgirile mele, atât cele pe plan profesional cât şi cele pe plan sentimental. Poezia este un remediu pentru mine. De fiecare dată mă simţeam mult mai bine în timp ce scriam. Uneori când aveam anumite probleme cu anumite persoane cărora nu puteam să le spun în faţă ce gândesc, scriam, şi atunci mă simţeam mult mai eliberată”, afirmă Hristina Doroftei.

Oaspeţi cu greutate la lansare

Prezenţa lui Al. Cistelecan şi Cornel Moraru la lansarea din J’ai Bistrot a dat savoarea serii, cei doi critici literari oferind celor prezenţi mici portiţe în a înţelege un univers de stări, lucruri, sentimente trăite şi împărtăşite de Hristina Doroftei în paginile volumului de debut. “Pentru mine a contat foarte mult prezenţa celor doi critici literari cu greutate în literatura română, care au apreciat munca mea. Chiar a fost o muncă. Unul dintre ei, profesorul Al. Cistelecan are poate cea mai mare greutate în ce priveşte critica literară. El a fost cel care a şi ghidat oarecum cartea. Eu îi trimiteam lui poeziile şi domnia sa făcea o selecţie. Nu-mi spunea ce să modific, îmi spunea doar că asta nu e bună sau asta merge. Mai mult de merge nu. Oricum, să se spună despre o poezie că merge, înseamnă foarte mult, dacă vine de la Al. Cistelecan. Îi mulţumesc foarte mult deoarece aveam nevoie de cineva care să mă ghideze, care să-mi spună dacă merg pe drumul cel bun, să mă atenţioneze dacă am luat-o pe arătură. Chiar am avut mare noroc şi mă bucur nespus pentru colaborarea cu domnia sa”, spune Hristina Doroftei.

Reflexie de final în lectura autoarei

Poezia semnată Hristina Doroftei a prin glas în sufrageria J’ai Bistrot cu ajutorul actorilor Naţionalului, Mihai Crăciun şi Mihale Mihai, finalul revenindu-i desigur autoarei, cu versurile poeziei care dau şi titlul volumului, “reflexie”

“mă cercetez în fiecare dimineaţă

Care EU voi fi în ziua aceea

(cea sensibilă, cea tupeistă,

cea puternică, cea timorată etc.)

mă întreb cum se va scurge ziua,

de ce capăt o voi apuca,

cum o voi hrăni cu activităţi care

să-i satisfacă dorinţa de inedit

şi cum o voi convinge să meargă

la culcare înainte de răsăritul lunii

ca să am răgazul de-a mă hotărî

la care EU să mă opresc în căutarea-mi

creionată în oglinda aburită

de respiraţia aprinsă a celui care tace….”

Au urmat aplauze, flori, autografe, şi bucuria unei seri împărtăşită cu cei dragi pe versurile Hristinei Doroftei.