Zarurile au fost aruncate

Un reputat analist strategic, care a pronosticat cu acuratețe mișcările diplomatice și militare întreprinse de Administrația Bush înainte de declanșarea “Operațiunii Eliberarea Irakului”, susține acum că SUA a pornit numărătoarea inversă a războiului împotriva Iranului. Potrivit lui Sam Gardiner, inițiativele diplomatice vor eșua, iar Pentagonul va executa lovituri aeriene masive asupra a sute de obiective de pe teritoriul iranian.

În vârstă de 67 de ani, colonelul în retragere Sam Gardiner a predat lecții de strategie la Colegiul Național de Război al Statelor Unite, precum și la Colegiile de Război Aerian și Naval. Într-un studiu intitulat “Sfârșitul verii diplomației: O evaluare a opțiunilor militare americane în Iran”, Gardiner susține că războiul împotriva Iranului a început în urmă cu un an, când Statele Unite au început să efectueze misiuni secrete de recunoaștere în interiorul Iranului. Strategul american afirmă că Administrația Bush și consiliul de securitate națională al SUA au ajuns la concluzia că există “șapte adevăruri” care elimină toate variantele de rezolvare a diferendului nuclear cu regimul de la Teheran, cu excepția celei militare:

1. Iran dezvoltă arme de distrugere în masă – “cel mai probabil adevărat”;

2. Iran ignoră comunitatea internațională – “adevărat”;

3. Iran sprijină organizația Hezbollah și terorismul – “adevărat”;

4. Iran se înfiltrează tot mai mult în Irak și începe să se implice în Afganistan – “adevărat”;

5. Poporul Iranian dorește o schimbare de regim – “cel mai probabil o exagerare”;

6. Sancțiunile nu vor da rezultate – “cel mai probabil adevărat”

7. Nu se poate negocia cu acești oameni (iranienii) – “nu s-a dovedit”

Gardiner crede că, în momentul declanșării atacului asupra Iranului, loviturile aeriene nu vor fi limitate doar la facilitățile nucleare răspândite pe întreg teritoriul țării, ci vor include, de asemenea, bazele militare aeriene (unele aflate la o distanță de numai 15 minute de zbor de Bagdad); sistemele de comandă și control ale apărării antiaeriene; taberele de antrenament ale teroriștilor, instalațiile chimice; dispozitivele de lansare a rachetelor cu rază lungă de acțiune; sistemele militare care amenință zona Golfului: submarine, rachete anti-nave, nave militare, inclusiv puitoare de mine. Conform evaluării analistului american, “un atac care să asigure o șansă relativ mare de eliminare a țintelor nucleare va necesita 400 de puncte de ochire… 75 dintre acestea vor avea nevoie de arme cu putere mare de penetrare”. Strategii Pentagonului cred că operațiunea de eliminare a facilităților atomice va putea fi dusă la bun sfârșit după cinci nopți de bombardamente intense.

Salvatorul lumii

În studiul său, Gardiner mai afirmă că vicepreședintele Dick Cheney, cel mai influent personaj din cadrul Administrației Bush, este convins că “dacă există fie și numai o șansă de unu la sută ca o țară să ofere arme de distrugere în masă unui terorist, SUA trebuie să acționeze”, fapt ce înseamnă că “Administrația se găsește în poziția de a respinge opțiunile non-militare”. La această ecuație războinică se adaugă presiunile exercitate de Israel asupra lui Bush pentru ca președintele american să treacă la acțiune înainte de a părăsi Casa Albă. Sam Gardiner crede însă că pentru Bush există și alte motive în favoarea inițierii ostilităților, în afara blocării ambițiilor nucleare ale Iranului. Amestecul regimului de la Teheran în treburile interne ale Irakului reprezintă o sursă majoră de îngrijorare, în condițiile în care clericii iranieni continuă să furnizeze arme, fonduri și antrenament atât insurgenților irakieni cât și milițiilor șiite. Susținătorii intervenției militare sunt de părere că acest lucru e suficient ca să justifice riposta Statelor Unite. În plus, Israelul și Administrația Bush sunt de acord că nu pot permite Iranului să dobândească tehnologia fabricării armelor nucleare și că Teheranul este aproape de “punctul din care nu mai există întoarcere”. Din toate aceste motive, Gardiner este de părere că “dosarul războiului împotriva regimului iranian este atât de puternic și atât de complex, încât este foarte clar că țelul final nu este numai eliminarea programului de îmbogățire a uraniului…, ci însăși înlăturarea regimului”. Strategul american apreciază că președintele George W. Bush se consideră un personaj asemănător lui Winston Churchill, care a fost nevoit să lupte împotriva pacifiștilor oportuniști, dispuși să negocieze la infinit cu dictatorul german Adolf Hitler: “Bush crede că lumea va începe să-l aprecieze numai după ce își va termina mandatul. El vorbește despre Orientul Mijlociu în termeni mesianici și se spune că le-ar fi zis apropiaților săi că trebuie să atace Iranul deoarece, chiar și în eventualitatea în care un republican îi va urma, acesta nu va beneficia de libertatea de acțiune de care se bucură Bush”.

Riscuri globale

Cu toate că este convins de inevitabilitatea atacului asupra Iranului, Gardiner are mari îndoieli în privința eficacității loviturilor aeriene, amintind exemplele neconcludente din cel de-al Doilea Război Mondial, Coreea, Vietnam și, cel mai recent, raidurile Israelului asupra grupării Hezbollah”. Nici un expert serios în materie de Iran nu crede în argumentul schimbării regimului ca urmare a unor atacuri aeriene. Dimpotrivă, este mult mai probabil că asemenea lovituri vor întări conducerea ayatollahilor și vor transforma Statele Unite într-un dușman permanent al Iranului”. Mai mult ca sigur, Iran nu va sta cu mâinile în sân și va utiliza din plin capacitățile sale de ripostă regionale și globale. Mișcarea Hezbollah va fi în prima linie a contra-atacului și își va activa celulele teroriste din Europa, Canada, Statele Unite și America Latină. Un alt aliat al Teheranului va fi șeicul Moqtada al-Sadr, liderul unei puternice miliții șiite din Irak, care a declarat public că va lovi forțele americane dacă Iranul va fi atacat. Fapt și mai îngrijorător, Al-Sadr controlează majoritatea celor 140 de mii de membri ai trupelor care protejează conductele petroliere și alte obiective strategice din Irak. În ce privește Iranul, se estimează că imediat după ce prima bombă americană va lovi teritoriul său, mii de mine vor fi împrăștiate în Strâmtoarea Hormuz, prin care tranzitează 40 la sută din flota petrolieră a lumii. De asemenea, Teheranul dispune de celule teroriste “adormite” printre șiiții care lucrează în terenurile petrolifere din estul Arabiei Saudite. Prețul petrolului va urca până la 200 de dolari barilul, iar concluzia lui Gardiner este că “va urma o recesiune globală amplificată de dezechilibrele comerciale și fiscale ale SUA”. În plus, faptul că Siria și Iranul au semnat în vară un tratat mutual de apărare mărește riscul escaladării conflictului într-un război regional.

Atac iminent

Sam Gardiner crede că, spre deosebire de mișcările de trupe care au precedat invadarea Irakului din martie 2003, pregătirea operațiunii împotriva Iranului nu va atrage atenția mass-media internaționale: “Manevrele Pentagonului se vor desfășura în afara ariei de vizibilitate a radarului presei, rezumându-se la deplasarea unor portavioane și a unor nave de susținere în apropierea Orientului Mijlociu. În schimb, ne putem aștepta la o creștere semnificativă a referirilor Administrației Bush la Iran – programul său nuclear, terorismul, amenințarea la adresa existenței Israelului și legăturile dintre Iran și al-Qaeda. Nu va fi nevoie de aprobarea Congresului. În luna iunie, atunci când congressmenii democrați au propus un amendament la Legea Apărării, care ar fi obligat președintele să obțină autorizație din partea Congresului înainte de a lansa o acțiune militară, amendamentul a eșuat. O operațiune împotriva Iranului, așa cum este percepută de Casa Albă, a fost deja autorizată. Ea face parte din războiul global împotriva terorismului. Așa că lovitura asupra Iranului poate fi ordonată în orice moment din următorii doi ani”.

Ioan BUTIURCÄ‚