”žDoamna de fier” a politicii românesti, Ana Pauker, la Baile Sarate din Sângeorgiu de Mures

În 1956, Rozalia Muresan avea 21 de ani si lucra la Baile Sarate din Sângeorgiu de Mures. În cei 18 ani petrecuti acolo, a avut ocazia sa cunoasca oameni importanti si interesanti. Foarte putini dintre cei care frecventasera Baile pâna în 1950, le-au mai frecventat si dupa aceea. Vremea lor trecuse. Alti oameni, cu alte maniere, le luasera locul. Cei mai multi dintre noii veniti faceau parte din “burghezia rosie”, cea care preluase puterea în România. Atunci si acolo, Rozalia Muresan a cunoscut-o pe “doamna de fier” a politicii românesti, Ana Pauker. Nu mai era personajul important care fusese pâna în 1952. Epurata din aparatul de partid si de stat, marginalizata si macinata de cancer, “tovarasa” Ana, era în 1956 doar o prezenta stearsa la Sângeorgiu de Mures. O femeie bolnava care-si consuma discret ultimii ani de viata. Nu mai avea nimic din aerul sumbru de altadata. Era doar o anonima de care putini îsi mai aduceau aminte. Sau de care poate nu mai vroiau sa-si aminteasca. Timpul ei trecuse…

Un copil conceput la Paris si nascut la….Moscova
Hannah Robinsohn, pe numele ei real (13 februarie 1893 – 14 iunie 1960), cea care avea sa intre în istoria postbelica a României sub numele de Ana Pauker, s-a nascut la Codaesti, judetul Vaslui, într-o familie de evrei saraci. Bunicul ei a fost un cunoscut rabin din zona. În timp ce fratele ei mai mic, Zalman, a devenit sionist, din 1915 ea s-a orientat spre socialism. Arestata în 1922 împreuna cu sotul ei, Marcel Pauker, pentru activitati politice, dupa eliberarea din închisoare au plecat în exil in Elvetia. De acolo, au plecat apoi în Franta, unde ea a devenit instructor al Cominternului, moment în care s-a implicat în miscarea comunista din Balcani. A avut patru copii, despre cel de-al patrulea stiindu-se însa mai putine lucruri. Este vorba de Maria (Masa), ce a fost conceputa cu Eugen (Egon) Fried. Tatal Mariei, Eugen Fried, era slovac ca loc de nastere, dar evreu ca etnie, crescut, format si educat însa în cultura maghiara. Fried a ajuns instructor principal al Cominternului pentru Franta, el fiind omul care împreuna cu Maurice Thorez, au creat Frontul Popular în Franta, organizatie politica stipendiata masiv de catre URSS. Ana Pauker fusese trimisa în Franta ca adjuncta a lui Fried. Acolo a fost conceputa Masa, dar aceasta s-a nascut la Moscova. În 1935, înainte de a se întoarce (clandestin ) în România (si apoi arestata pâna în 1941), Ana Pauker a cerut ca cei 2 copii în viata, Vlad si Tatiana – caci primul îi murise – sa ramâna la Ivanovo, în URSS, iar Masa sa se întoarca la Paris, cu Aurore, sotia lui Thorez, urmând ca acolo sa-l întâlneasca pe tatal ei. Ulterior, în 1941, Thorez a divortat, iar Aurore s-a casatorit cu Eugen (Egon) Fried. Maria (Masa) a ramas la Paris si a fost crescuta alaturi de baiatul lui Maurice Thorez. Dupa 1945, Masa si-a vizitat mama naturala la Bucuresti.

„Doamna de fier†a politicii românesti…
În anul 1935, Ana Pauker a fost din nou arestata si judecata împreuna cu alti conducatori ai Partidului Comunist, între care Alexandru Moghioros si Alexandru Draghici, fiind condamnati la câte 10 ani de închisoare. În luna mai 1941, înainte de a-i expira pedeapsa, a fost schimbata cu un român, detinut de autoritatile sovietice în urma ocuparii Basarabiei, în 1940. La Moscova, Ana Pauker a devenit sefa grupului de comunisti români exilati, cunoscut ulterior sub denumirea de “fractiunea moscovita”. Ana Pauker s-a reîntors în România, în 1944, dupa ce Armata Rosie a “eliberat” tara. În 1947 a fost numita ministru de externe. Acuzata de “cosmopolitism”, a fost arestata si supusa unui sir de interogatorii (februarie-aprilie 1953), cu scopul de a fi judecata si condamnata, dar dupa moartea lui Stalin, a fost eliberata si i s-a impus arest la domiciliu. Anterior, în vara anului 1952, a fost arestat si fratele ei, Zalman, care era melamed (învatator) la cursurile de Thalmud-Thora. Prin aceasta actiune coordonata de Dej, se încerca implicarea unora dintre cei care faceau parte din cercurile Comunitatii evreiesti, inclusiv a rabinului-sef, dr. Moses Rosen. Ana Pauker a fost eliberata în aprilie 1954, la interventiile unor conducatori ai URSS, precum Molotov, protectorul ei, si ale maresalului Kliment Vorosilov, care ocupa functia onorifica de presedinte al Prezidiului Suprem al URSS. În ultimii sai ani de viata, Ana Pauker a lucrat ca traducator de limba franceza si limba germana pentru Editura Politica.

…si pacienta de la Sângeorgiu de Mures
Cândva, Baile Sarate din Sângeorgiu de Mures erau foarte cautate si animate. Este drept ca dupa 1950 au devenit accesibile si oamenilor de rând. Activistii de partid importanti aveau însa camerele lor rezervate si un tratament aparte. Multi dintre cei foarte importanti veneau chiar si cu câte un medic balneoclimatolog, desi Baile aveau încadrat în schema de personal un astfel de medic. “Timp de aproape doua saptamâni, în vara anului 1956, ne-a relatat Rozalia Muresan, Ana Pauker a stat la Baile Sarate. Eu nu stiam cine este. Mi-a spus mama care lucra si ea acolo, ca este o “tovarasa†foarte importanta, de la Bucuresti. Era singura, îi placea sa stea retrasa si zilnic, de la ora 11.00 – 12.00 facea bai. Doar cu mama – iar cu mine în câteva ocazii – statea de vorba. Am mai vazut-o discutand de câteva ori cu primarul de atunci, din Târgu-Mures, Soos Iosif, care venea sa se intereseze de felul în care se desfasoara activitatile în Bai. El îsi aducea si sotia, dar Ana Pauker n-a stat niciodata de vorba cu ea. Evita pur si simplu oamenii”. Vorbind despre Ana Pauker, Rozalia Muresan a continuat: “Purta parul tuns scurt si întotdeauna peste urechi. Mult mai târziu am auzit ca-l purta astfel din cauza ca i-ar fi lipsit o ureche, dar nu cred ca era adevarat. Eu vroiam sa devin croitoreasa si ea aflând de la mama acest lucru, a încercat sa ma ajute. Într-o zi a venit cu mine, la Târgu- Mures, la Fortele de Munca, pentru a interveni sa fiu angajata croitoreasa la Fabrica de textile. Oamenii de acolo, stiau cine fusese cândva. I-au promis ca ma angajeaza, dar dupa ce ea a plecat nu m-a mai bagat nimeni în seama. Nu mai era o persoana importanta, dar eu nu aveam de unde sa stiu atunci acest lucru…”. “Eu si mama, ne-a mai relatat Rozalia Muresean, îi spuneam doamna, dar ea nu ne-a corectat niciodata si nu ne-a cerut sa-i spunem tovarasa. Vorbea rar si apasat si se vedea pe ea ca o macina boala si suferea. Eu, va spun sincer, nu parea o femeie rea, asa cum am auzit mult mai târziu vorbindu-se despre ea”. Într-adevar, la vremea aceea, Rozalia Muresan nu avea de unde sa stie ca aproape toate hotarârile importante privind “destinul rosu” al României pâna în 1952, au fost luate si cu votul acestei femei.