Ziua Națională și limita supraviețuirii

16 ani au trecut deja de când Biserica a reintrat pe ușa din față în viața românilor. Imediat după Revoluție au apărut și asociațiile și fundațiile înființate în încercarea de a alina ceea ce Biserica nu putea reface în sufletul mutilat al românilor după mult prea lunga perioadă comunistă. În scurt timp, Biserica a ajuns pe primul loc în topul încrederii românilor și acolo a rămas. Cu toate că religia și slujitorii ei au fost subiectul multor scandaluri, cu toate că s-a încercat nu odată denigrarea unor fețe bisericești, credința oamenilor nu s-a zdruncinat.

Mai puțin cunoscute decât bisericile, multe asociații și fundații încearcă și reușesc nu de puține ori, să aline durerea și necazul celor pentru care viața a însemnat o decădere continuă. Sute, poate mii de mureșeni aflați în nevoi, oameni săraci, oameni cu dizabilități sau cu probleme sociale, îi cunosc pe oamenii care s-au pus alături de biserică în slujba lor. Am încercat și noi acum să vedem cum vor întâmpina Ziua națională, oamenii care apelează la serviciile bisericii și ale societății civile.

Refugiul Mănăstirii Recea

“Eu nu sunt foarte săracă, dar pensia aproape că nu îmi ajunge. De 1 Decembrie, ca în fiecare an, în această zi și la sărbători religioase, merg și mă rog, la Mănăstirea de la Recea. De fiecare dată aici primesc o masă caldă, consistentă. Dar nu asta e important. Important e că văd că aceste alimente ne sunt date cu multă dragoste”, ne-a spus Malvina Rudaru, o pensionară din Târgu-Mureș, pe care am întâlnit-o în Maxi-ul înspre mănăstire. Această mărturie ne-a dat ideea de a încerca să aflăm cum își petrec sărbătoarea națională, cei în slujba cărora instituțiile acestea și-au pus activitatea.

Partenerul care-ți întinde mâna

Cornel Brișcaru-președinte AlpoLider: “Calitatea proiectelor noastre și credibilitatea lor au dus la câștigarea încrederii oamenilor în munca noastră. Este cea mai bună formă de răsplată. De Ziua Națională nu ne-am gândit la nici un alt fel de cadou. Pentru integrare cel mai bun cadou este dorința noastră de a ne păstra ritmul, de a fi la egalitate cu cei care stabilesc regulile din exterior. Pornim de la premisa că cei care lucrează pe proiecte și-au făcut bine treaba și asta se vede din traiectoria pe care asociația Lider a avut-o. În dinamica lucrurilor dorim să rămânem partenerul de până acum”.

Minoritățile se unesc de Ziua Națională

Krisbai Nemes Gyorgy preot unitarian din Măgherani: “La noi este o comunitate foarte unită. Sunt preot în acest loc de peste 20 de ani, astfel că am ajuns să cunosc problemele fiecărui enoriaș. Nu trebuie să fie o zi deosebită ca aceea a Zilei Naționale pentru ca noi să știm că trebuie să ne ajutăm între noi. Oamenii singuri, bătrâni, bolnavi sunt ajutați cu alimente, mâncare gătită în general, dar și cu o vorbă bună și cu o încurajare, care de multe ori face mai mult decât hrana”.

Breznan Ludovic, preot luteran: “Majoritatea bisericilor noastre din județul Mureș sunt, din cauza populației săsești foarte mică numeric, fără preoți. Eu, personal, sunt preot în Mediaș, dar odată la două-trei săptămâni oficiez slujbe în asemenea biserici din sate săsești, mureșene. Credincioșii noștri sunt aproape în totalitate oameni bătrâni, singuri, cu multe probleme care reies din situația lor. De aceea ne îngrijim ca mai ales în zile de sărbătoare să uite de necazuri pentru a se putea alătura bucuriei celorlalți. Ajutorul nostru și în acest caz pe lângă cel spiritual se concretizează în mici pachețele cu hrană. Populația maghiară sau română din satele în care acești oameni locuiesc nu uită niciodată să le fie alături. Pentru că trebuie să recunoaștem că în asemenea zile de sărbătoare mai mult te poate ajuta să te simți bine grija și sprijinul vecinului. 1 Decembrie nu a trecut niciodată fără ca sașii să nu fie incluși în programul sărbătoresc al românilor”.

Eugenia KISS