800 de milioane de lei în numele Tatălui
Fiul fostului primar, Fodor Imre, deţine o vilă impunătoare lângă Sumel Electromureş, fosta secţie Maşini de Calcul. Imobilul a fost înălţat absolut întâmplător în timpul mandatului de primar al tatălui. Pe spezele fiului. Dar, cele 800 de milioane alocate şi cheltuite pentru crearea infrastructurii în zonă, au provenit din fonduri publice. Bani aruncaţi, pentru o toană părintească, în vânt. La momentul respectiv, dar şi în cel actual, investiţia nu se justifica dintr-un motiv dublu: infrastructura nu era necesară zonei respective, populată cu cabane sezoniere, respectiv acel areal nu era cuprins printre priorităţile imediate ale Planului Urbanistic de Detaliu.
La o analiză superficială, virtuosului fost primar de municipiu, reşedinţă de judeţ, Fodor Imre i se pot reproşa multe, de la bâlbele în alcătuirea, administrarea şi cheltuirea banului public până la planurile aiuristico-ecologiste, care nu ar fi fost rele dacă şi-ar fi dovedit aplicabiliatea. Singurul lucru până acum vreo doi ani, prin care Fodor creştea în ochii electoratului era inapetenţa sa pentru îmbogăţirea pe seama amărâţilor de contribuabili. După ştiinţa şi unitatea de măsură a “cetăţenilor de rând”, Fodor era unul dintre oamenii ajunşi într-o funcţie publică, dar fără să-şi tragă spuza pe turta lor. Adepţii săi au descoperit şocaţi mai târziu că în spatele figurii de mieluşel se ascundea un primar rapace, interesat în aceeaşi măsură, dar mai discretă, de bunăstarea proprie. Fiul lui Fodor, Elek, cel puţin pe numele său figurează în acte,
şi-a înălţat la periferia oraşului, în cartierul Tudor, o vilişoară. “Modestă”. Potrivit autorizaţiei de construcţie nr.575/1999 şi a proiectului de execuţie, imobilul era (este) compus din subsol, parter şi mansardă. În total 215 mp, iar la momentul edificării avea o valoare declarată de 334 de milioane de lei. De unde au provenit fondurile se poate bănui, interesant rămâne însă un alt aspect. Locaţia aleasă nu era inclusă în PUG ca fiind prioritară, calea de acces fiind doar un drum de pământ şi din această cauză nu se justifica alocarea unor fonduri pentru infrastructura zonei. Iar în plus, cabanele pitite în zonă nu erau locuinţe permanente, ci erau simple destinaţii de vacanţă. Dar Fodor era ditamai primarul, un “exponent reprezentativ al UDMR”, aşa că inconvenientele de natură administrativă au fost măturate cu o iscălitură. Prin care se aproba acordarea a circa 800 de milioane cu destinaţia introducerii reţelelor de apă, canalizare, etc, în zonă! Aceeaşi sumă pe care a cheltuit-o Fodor, cam în aceeaşi perioadă, pentru WC-ul public din pasajul din centru. Bineînţeles nici de afacerea aceasta, Fodor nu a fost responsabil. Ca în multe altele. Pactul UDMR – Florea, de susţinere funcţionează ca uns. Până când?



