Să vedem că când vorbim cacofonic
Culţi şi desculţi
Arz-o focul de limbă română, ne e greu şi cu ea uneori. O pocim de n-o mai recunoaşte nici mama ei. Una dintre greşelile involuntare din vorbire este cacofonia. Câţi ştiu ce este cacofonia şi care sunt excepţiile acceptate în limba română? Haideţi să vedem ce explicaţii ne-au dat prietenii noştri de prin judeţ. Dar ţineţi-vă bine!
“Nu vă pot răspunde. Trebuie să verific. Dar pentru ce este asta? Aşa vreţi: ad-hoc? Daţi-mi un număr de telefon şi vă resun eu” a spus după secunde de profundă meditaţie primarul din Daneş, Nicolae Mosora. Nu mulţumim! Aici noi facem regulile. Lăsaţi dicţionarul în pace! Şi am mers mai departe. Următorul cult pe ordinea de zi a fost primarul din Gurghiu, Şimon Ioan: “Cacofonia este repetarea unui sunet, a unei terminaţii la fel ca cea din faţa ei. De exemplu: înalt ca casa. Este bine? Există şi excepţii, dar acolo e chestie de accent. Dacă mă ajutaţi, vom împărţi premiul. Este vorba de un concurs, nu?”. Ei bine, ba. Poate staţi bine cu practica, deoarece de teorie ne-a durut capul.
“Eu sunt primar într-o comună cu cetăţeni unguri. Nu sunt în stare să răspund. Dacă mă veţi întreba ceva despre Ardeal şi istoria maghiarilor ştiu. La revedere!” s-a răstit la noi primarul din Acăţari, Osvath Csaba. Măi domnule dragă, aţi cam prins aripi de la “Referendum” încoace. Vă recomandăm un distonocalm. Din informaţiile noastre aveţi vreo 50 de ani prin România şi vreo câţiva ani buni de şcoală generală în limb română. Sau aţi chiulit la greu?
Deliciul zilei l-am găsit în Miercurea Nirajului. Şi pentru că mai marii oraşului umblau brambura, l-am “strâns cu uşa” pe secretarul Primăriei. Ceea ce a urmat poate face obiectul umorului absolut. Ce dureri de cap? Ne-a apucat damblaua: “Este un noian de sunete de diferite provenienţe şi frecvenţe. De exemplu la o manifestaţie sindicală liderii spun un lucru, iar sindicaliştii alt lucru şi nu se ajunge la un consens. Atunci apare cacofonia. Sau, la Grădina Zoologică, atunci când încep să urle animalele. Cacofonia este de mai multe tipuri. Ea poate fi stelară sau umană” a spus, sigur pe el, Nagy Zsigmond. Nu zău! O fi poate chiar vreo gaură neagră care, cu siguranţă ar face indigestie dacă ar îngiţi inepţiile cosmice ale domnului astrolog de la Miercurea Nirajului. Ioi Istenem !
Pentru toţi “culţii” dar şi pentru animalele de la Grădina Zoologică, ne vom deranja cu răspunsul corect. DEX defineşte cacofonia ca o asociaţie neplăcută de sunete. Se întâlneşte în vorbire şi muzică. Totuşi, nu toate asocierile neplăcute auzului sunt considerate greşeli. Unele alăturări de cuvinte au intrat în limbajul obişnuit, datorită uzanţei lor. Amintim aici exemplele tipice – Biserica Catolica, Ion Luca Caragiale şi tactica cavalerească, dar nu putem omite frecventele – muzica clasică si Banca Comercială (intrate în limbajul uzual).
