Pentru toți!

27.01.2007

Eu,

ieri, vineri, ne-am pomenit dimineața cu doi polițai care ne-au amenințat că ne mutăm din Arest. De joi, era și Aurelian cu mine, așa că au făcut economie de vorbe :), oricum erau cam scârboși, mai ales polițistul burtos, era extrem de zelos, cred că visează ceva medalie.

Ne-am făcut bagajele, o nebunie, mi-am dat seama cât amar de haine îmi pusese săraca Dor. Am luat și scrisorile de la voi: le-am pus într-un rucsac, o geantă neagră cu rotile și am îndesat și într-o plasă 🙂 Ați scris, nu glumă!

Am ajuns la Gherla cu duba, împreună cu trei tipi care erau deja “profesori”: am aflat cum se deschid cătușele, cum se încarcă niște cartele, cum se numesc cei fără carte – “urși” și gardienii – “tramvaie”. Ce mai, o grămadă de lucruri folositoare, mi-am și spus “aici e adevărata viață, înveți și vezi lucruri uluitoare, nu afară”. Deh, recunosc că mi-ar place să reîncarc cartele, îmi dau mai mult de 48 de ani și 5 luni pentru asta? 🙂

După o tură de țigări într-o cameră de sortare a ajuns și cealaltă tură de 4, parcă eram în boxă, cu bagaje. N-am stat foarte mult împreună, ne-au verificat bagajele cu atenție (fiecare plic:) ), au scuturat ziarele pe care le mai aveam la mine, au deschis săpuniera, la sânge, ce mai. Apoi, ei au fost duși la etajul 3, într-o cameră, eu depus într-o cameră, cred că a fost de izolare, la parter, “peste drum” de cabinetul medical, fiind în greva foamei.

Corpul ăsta de clădire e imens, tot complexul e uriaș, cred că sunt mai mult de 1000 de deținuți aici. Chestia cu supravegherea medicală e un fel de fiță birocratică, se ia tensiunea și pulsul, asta e toată “supravegherea”. M-a întrebat medicul dacă am probleme și i-am mărturisit că sunt nevinovat, nu se aștepta, o să se obișnuiască 🙂 Săracii de ei, cu toții, sunt ca la o bandă rulantă la care vin conserve, deocamdată nu cred că vreun gardian de aici poate face “setări fine”. Camera aia de izolare avea înspre interior, la geamuri, un grilaj metalic cu lacăt. Evident, geamurile erau deschise, căldură ioc, cheia de la lacăt nicăieri. Chestia cu căutatul cheilor a durat câteva ore, în cameră era exact la fel de frig ca și afară (și era frig!), nimeni nu părea foarte impresionat, probabil așa ne putem căli cu adevărat după atâtea zile de greva foamei. M-am îmbrăcat cu tot ce-am prins, eram un balon de tricouri 🙂 și m-am băgat sub pătură. într-un final, a venit un gardian hotărât, cu un ciocan și-a rezolvat problema lacătului, deși, la ce supărat e, ar fi fost de ajuns să-și arunce privirea 🙂 în cameră mai e un tinerel, venit tot din arestul de la Cluj, e nemulțumit de încadrare, că l-au băgat la tâlhărie nu la furt, așa cum pretinde că s-a întâmplat.

După închiderea geamurilor (ce dau înspre terenul de sport) s-a mai putut sta în cameră, deși era frig, apoi s-a dat căldura. Am dormit de la 8 până dimineață, eram obosit de atâta muncă 🙂 Vestea proastă e că mi-au luat țigările.

Nu înțeleg ce legătură au țigările cu greva foamei. Nu vreau să-i judec greșit și să cred că își imaginează că e un mijloc de a mă convinge să renunț, o să mă las de fumat dacă trebuie.

Azi, sâmbătă, chiar înainte să mă apuc de scris, ne-au mutat într-o cameră umană, e mai cald, are cameră de baie și gresie pe jos. Am și masă! 🙂 Incredibil ce bine e să ai o masă, micile bucurii 🙂

La arest condițiile erau îngrozitoare față de ce-i aici, însă băieții erau niște oameni adevărați, mai puțin vrei 2-3. O să trec să-i salut într-o zi.

Azi e a 13-a zi în care n-am mâncat nimic, de ieri gata și cu ceaiul, doar apă. Acum, că nici nu fumez, o să rezist mai mult 🙂

Nu știu noua adresă de aici, probabil a luat-o Dor, care a venit azi în vizită să-mi reamintească uluiala că-i atât de frumoasă și de deosebită. Mi-a mai spus de una-alta, sper să ne vedem în curând, Bunul Dumnezeu va hotărî când vă voi îmbrățișa pe toți. Salutări la cei dragi, la cei din presă, aveți grijă de voi și unii de alții și de ziar. Nu i-am uitat pe ai mei părinți, pe Dor și pe eroul meu, Alexandru, o să le scriu.

Singurul lucru ce mă deranjează în cameră asta e o etichetă lipită de “salam țărănesc de șuncă” :))

Vă îmbrățișez, Dan.