Poliţia face justiţia. Stilul capră

Chestorul Vasile Cotoară intră în concediu de maternitate când aude de cazuri celebre * Procurorul Dan Petru dă de pământ cu paharul procurorului Sandu Marin. Acesta ripostează: “Mă duc şi-mi cumpăr două!” * Judecătorii au două aripi: dreapta Ciucă-Micu, stânga Grosu-Bulzan. Gingaşul fluturaş e gata de zbor  * Avocaţii îşi dau, împăcaţi, mâna peste cadavre * Citiţi povestea caprei printre justiţionarii judeţului…

Să începem cu dilema caprei: are mari probleme în a-şi stabili identitatea – e poziţie sau animal?
Odată rezolvată această întrebare, pornim la drum.

Capra, în varianta poliţiştilor

Miliţienii conduşi cu avânt muncitoresc de chestorul Vasile Cotoară, excelează în a rupe hamurile în cazurile mărunte. Cazurile grele rămân un fel de subiect tabu, mai ales că se întorc, în proporţie covârşitoare, de la procuratură ca fiind insuficient de documentate. Fie vorba între noi, nici procurorii nu sunt mai breji – ei returnează cazurile grele la poliţie ca să scape ei de ele. Aşadar, poliţiştii iau poziţia de capră în relaţia cu procurorii.
Fie vorba între noi, băieţii aştia din poliţie ştiu să se distreze. Zilnic. Câte doi – cu nevestele sau cu amantele, nevestele cu amantele, sau în grup – fără neveste, fără amante. Cu alte bijuterii. Exemplele concrete se găsesc în fiecare zi de lucru la Restaurantele Boema, Rex, Gemini, Voiajor etc, în funcţie de ierarhia gradelor. 
Apropo de distracţie. E de-a dreptul genială faza care am surprins-o (păcat că nu am avut aparat de fotografiat la mine) în Gorneşti, unde poliţistul scotea cu furtunul motorină din rezervorul unui camion. Sau altă fază când o tanti a fost oprită de un miliţian că a depăşit viteza legală din localitate – 61 la oră, când se ştie că la viteza de 50 km/oră se adaugă 10 km/oră abatere acceptată. Şi eu făceam scandal că am intrat în radar cu 62 km/oră. Sunt de-a dreptul nesimţit!  

Procurorii, nişte capre (ţapi) subdezvoltate (-aţi)

Cazul Ciucă a dus la dispariţia jucăriei preferate a procurorilor: arestul preventiv. Exact ca nişte copii de ţâţă, aceştia stau acum cu craci-n sus, plâng şi aşteaptă să fie pudraţi la funduleţ. În problema arestului preventiv, procurorii iau poziţia (şi nu animalul) în faţa judecătorilor. Iar când vine vorba de cazuri celebre, aşa cum struţul îşi găseşte o poziţie gen: mai bine să nu văd cine e în spatele meu; cam aşa fac şi domnii procurori. Prolemn – în cercetare din cincinalul trecut, Orlandino – stă de doi ani în puşcărie fără judecată, etc. Mai vreţi (?), ne mai gândim.
Procurorii anti-(co)rupţi sunt însă o specie mult mai haioasă. Parcă sunt nişte maşinuţe teleghidate, legate la baterii Duracell (dur şi cel-ulă, v-aţi prins, nu?). Întocmai ca şi computerele ei nu greşesc niciodată. Ei execută comanda. Sunt chiar simpatici, la un pahar de ţuică, al 32-lea, când încep să cadă de pe scaune. Povesteam cu un amic care spunea că, dacă nu s-ar fi inventat alcoolul, jumătate din procurori şi-ar lega ştreangul de gât după doi ani de activitate. Cealaltă jumătate ar avea un rol important în cercetarea şi descoperireaÂ… alcoolului.
  
Judecătorii, nişte capre mai complicate

Interesant e că judecătorii fac poziţia caprei numai în faţa altor judecători. Şi cum corb la corb, numaÂ’ orgasme îi poate da, cine ştie? Ca să fim mai expliciţi: cu atâtea poziţii aliniate în faţa lor (poliţiştii şi procurorii) judecătorii par imuni. La prima vedere. Pentru că, de fapt, sunt doar mai perverşi. Nu le place poziţia caprei cu alte specii din regnul Justiţiar.
Preferă experimentele noi. Sunt mai deschişi. Judecătorii sunt mai degrabă nişte mici bestii sexuale – dacă e să ne continuăm ideea până la capăt. Se lucrează unii pe alţii în aşa hal, încât ar trebui să fie satisfăcuţi toţi, tot timpul. Şi destinşi. Dar culmea, arta sexului din instanţe nu creează o atmosferă relaxantă, propice activităţilor de rutină, etc, ci o încordare, o încleştare continuă şi apăsătoare. Ceea ce trezeşte suspiciunea că judecătorii sunt, puţin, masochişti. Adică le place biciul, le plac cătuşele, le plac sforile şi sforăriile, le plac tocurile înalte şi mobila de piele, le place să fie legaţi/legate. E o lume pe care noi, privitorii nu o înţelegem prea bine, dar ei îşi cunosc exact apetitul sexual.
La concret, trebuie spus că deja celebrul Caz Ciucă nu a pornit de la amărâtul de Ţibrea (apropo, mai există?), ci are rădăcini mult mai adânci şi nu oriunde, ci chiar în sistem. De aceea asistăm în prezent la războiul rece dintre aripioarele crocante Ciucă-Micu şi Grosu-Bulzan. Iar între judecătorii din cele două tabere, nu aţi vrea să fiţi. Nici măcar dacă sunteţi adeptul masochismului.

Avocaţii, sub nici o formă capreÂ…

Închideţi ochii. Imaginaţi-vă că sunteţi Ileana Cosânzeana (şi bărbaţii, fără supărare) şi trebuie să pupaţi un broscoi în speranţa că se transformă şi vă apără.
Deschideţi ochii. În faţa dvs tot un broscoi. Orăcăie a pagubă. Şi dacă nu vă feriţi funduleţul prin procese, tot posibilul să vă mai ceară nişte scumpe sărutări la instanţele superioare. 

Antoanel CĂPRARU