Spălare de bani la AZO?

Turcii de la Azomureş au dat cu subsemnatul la solicitarea mamutului Broadhurst

Acţionarul Azomureş, Broadhurst Investment Ltd. îşi teme investiţia * În octombrie 2003, fondul cipriot a solicitat verificarea legalităţii tuturor contractelor de export încheiate de patronatul turc suspectându-i pe turci de spălare de bani * Din analiza efectuată rezultă că holdingul Transworld Fertilizers nu a renunţat la parteneriatul cu firma Omnimpex Chemicals care a “negociat” în 1997 contractul de privatizare al Combinatului * Oricât s-au justificat turcii, Omnimpex Chemicals are alura perfect legală a unei căpuşe

În octombrie 2003, acţionarul Azomureş, Broadhurst Investment Ltd. a pus la îndoială legalitatea mai multor contracte de export încheiate de admnistratorii turci ai Combinatului. Voalat, turcii au fost acuzaţi de spălare de bani. Astfel că Mehmet Fuat Kalgay et co, deşi majoritari cu un procent confortabil, s-au văzut puşi în situaţia să dea cu subsemnatul pentru a justifica tranzacţiile externe efectuate în primele nouă luni ale anului 2003. Din raportul prezentat inclusiv Comisiei Naţionale a Valorilor Mobiliare, cel mai interesant punct priveşte relaţiile de afaceri cu Omnimpex Chemicals Bucureşti. Pentru cei care nu-şi mai amintesc, firma bucureşteană era reprezentanta legală a holdingului luxemburghez Transworld Fertilizers în România. Din această poziţie, administratorii Omnimpex au semnat în 24 decembrie 1997 contractul de vânzare-cumpărare a 50,99 la sută din capitalul social al AZOMUREŞ. Prin care statul român, prin defunctul FPS s-a obligat la rambursarea a nu mai puţin de 160 de miliarde de lei. În timp ce valoarea tranzacţiei era de 266 de miliarde. E drept că şi noii patroni au fost de acord, după ce s-au văzut cu sacii-n căruţă şi profitând de indulgenţa reprezentanţilor statului român, cu un plan de investiţii aiuristic. Şi în consecinţă nerespectat până astăzi.

O căpuşă legală

După cum aminteam Omnimpex Chemicals, printr-o semnătură, le-a făcut turcilor un cadou din care aceştia au supt milioane de dolari anual. Pentru a le întoarce o parte din favoruri, supuşii Semilunei au schimbat contractul de reprezentare pe cel de agent, astfel că Omnimpex Chemicals a devenit din 1998 un intermediar pentru exportul de îngrăşăminte chimice şi melamină AZO. Pentru aceste servicii, firma condusă de Elena Mănoiu şi Ionel Baibarac primeşte un comision de unu la sută din valoarea tranzacţiilor. Pentru a înţelege amploarea acestei afaceri, legală în opinia turcilor, menţionăm că doar în primele trei trimestre ale anului trecut, Omnimpex Chemicals a încasat din contractul de comision 23 de miliarde de lei, echivalentul a peste 4,3 milioane de tone de NPK, spre exemplu. De asemenea, un alt aspect din această ţesătură, care naşte suspiciuni asupra legalităţii contractului, este prezenţa asociatului Omnimpex, Ionel Baibarac, în Consiliul de Administraţie al Azomureş. Dar şi a unuia din reprezentanţii AZO în cel al firmei din Bucureşti. Oricât ne-am strădui să dăm crezare turcilor că este un business curat, prezenţa reprezentantului intermediarului în consiliul de decizie vorbeşte de la sine. Este la fel, dacă vreţi, ca situaţia în care un consilier local are o firmă şi încheie un contract cu Primăria căreia îi stabileşte bugetul. Bineînţeles turcii se vor grăbi să justifice prin nenumărate argumente încheierea afacerii. Nouă ne miroase doar a căpuşă, pentru a nu merge mai departe.

Americani în schemă

Relaţiile de afaceri cu firma bucureşteană nu a fost singura prezentată. Patronatul turc a oferit informaţii şi despre legăturile comerciale cu mamutul american Transammonia AG. Societatea este descrisă ca fiind cel mai important  comerciant de îngrăşăminte chimice din lume. Doar că se vede treaba că turcii, dar şi cenzorii nu prea le au cu aritmetica din clasele primare. Astfel, după raportul administratorilor AZO, Transammonia comercializează anual 12 milioane de tone de îngrăşăminte. Însă în 2003, doar AZO le-a furnizat 367 de milioane de tone de îngrăşăminte. No comment.

Afacerea Transocep

O relaţie de afaceri cel puţin ciudată este cea cu firma constănţeană Transocep. În care AZO este din nou asociat, inclusiv alături de Transammonia AG. Fiind din nou o încrengătură de relaţii subterane, nici această afacere nu prezintă pe deplin credibilitate. Mai ales că firma menţionată are afaceri, să fim blânzi, modeste – 8 miliarde de lei la sfârşitul lui 2002. Deoarece contractele nu sunt pentru tot muritorul, ne oprim aici cu remarcile. Reţeaua AZO s-a extins şi în Kenya, unde parteneriatul cu KTDA (Kenya Tea Development Agency) a fost puternic contestat, Broadhurst Investment Ltd. primind informaţii că AZO nu ar fi încasat 18 milioane de dolari, reprezentând contravaloarea mărfii livrate africanilor. Administratorii AZO au infirmat acest lucru însă până nu vedem facturile nu putem să-i credem. De asemenea, nu am rămas imuni la o altă evidenţă: comerţul de produse chimice făcut prin firme localizate într-un paradis fiscal – British Virgin Islands. O practică des uzitată pentru a face pierdute anumite venituri şi de a scăpa de impozite. Nici aici nu există garanţia că ce apare în documente reprezintă şi realitatea. Iar încheierea raportului într-un stil bombastic: “AZO este foarte precaută în selectarea partenerilor de afaceri recunoscuţi pe plan mondial”, ne determină să le reamintim patronilor turci de ţeapa luată de la o firmă din Dolj. Dar aceasta era probabil românească. Până la această oră nu ştim dacă Broadhurst a luat de bun raportul de audit întocmit de o firmă apropiată Finanţelor mureşene, Evalex. Care finanţe au fost trup şi suflet alături de turci, inclusiv în situaţii neclare. De aceea, vom reveni.