Antrenori, sportivi, și ce se mai poate

Dacă situația financiară o impune, așa cum se știe, mulți oameni au mai multe slujbe, în funcție de aptitudini și posibilități, mai mult sau mai puțin compatibile cu activitatea pe care au desfășurat-o până în prezent. Nici lumea sportului nu face excepții în această privință. Dacă cei care ocupă diverse funcții la anumite firme sau au propria firmă și sunt implicați în oarecare măsură și în fenomenul sportiv pot aduce beneficii acestuia, nu același lucru se poate afirma și despre cei care sunt încă sportivi activi. Deoarece aceștia nu sunt răsplătiți pentru munca lor astfel încât să nu aibă grija zilei de mâine, se orientează și spre alte activități, în detrimentul performanței. În cazul lor, funcțiile deținute în alte activități pot să le afecteze capacitatea de concentrare sau să le răpească din timpul de pregătire. Sunt nenumărate astfel de exemple. Chiar dacă aceștia sunt în marea lor majoritate spre apusul carierei, experiența lor poate fi deseori hotărâtoare în evoluția echipelor la care activează. Mulți consideră că aceasta este suficientă, cunoscătorii știu că repetiția este vitală pentru performanță. Pregătirea personală și îndrumarea nu au aceeași eficiență făcute simultan. Numai în sportul târgumureșean am putea da câteva exemple, care pot fi reprezentative: Szaszgaspar Barnabas este jucător și antrenor secund la BC Mureș, antrenând în același timp o formație de juniori, aspirantă la câștigarea titlului național. Antrenorul secund la secția de atletism a LPS, Cristian Graur, săritor cu prăjina, este și preparatorul fizic al aceleiași BC Mureș. Spadasinul Rigo Robert, cu cele mai importante rezultate în scrima mureșeană din ultimii ani, antrenează copiii de la CSȘ. Antrenoarea secției de tenis de masă a aceluiași club, Ungvari Imola, pune umărul la realizarea performanțelor echipei. Exemplele ar putea continua, cuprinzând mai toate ramurile. Cu riscul de a fi contrazis, se poate afirma că aceste cazuri duc mai degrabă la plafonarea respectivilor sportivi, unii având chiar complexul de superioritate față de cei pe care- i îndrumă. ”Chiar și fără pregătire, fac mai mult și mai bine decât tine”, afirmă aceștia, dar când ajung în fața adversarilor valoroși clachează deoarece nu au timp să se pregătească. Deci, antrenor sau sportiv?

Mihai Veres