Macedoromânii, ctitori ai mai multor instituții maghiare

Macedoromânii din Imperiul Austro-Ungar au excelat prin priceperea lor pentru afaceri. Au adunat averi importante, dar n-au uitat niciodată că sunt români contribuind cu sufletul, dar mai ales financiar la menținerea spiritului românesc, atât în Imperiul Habsburgic, cât și în cel dualist austro-ungar. Prin donațiile ei, un exemplu peste timp rămâne însă familia Sina. Unul dintre membrii acesteia a creat chiar o bancă care a concurat la un moment dat cu cea a familiei Rothschild. Dar familia Sina, prin generoasele ei contribuții financiare, a susținut înființarea mai multor instituții fundamentale ale Ungariei de mai târziu.

La fel ca macedoromânul Nicolae Dumba, ajuns consilier al împăratului Francisc Iosif I (1830-1916), membrii familiei Sina au cultivat spiritul românesc contribuind în mod esențial la păstrarea vie a acestuia, dar și la promovarea lui. În același timp – și nu e câtuși de puțin un paradox – membrii familiei Sina au fost ctitori ai unor instituții fundamentale din Ungaria: Academia Comercială, Teatrul Național, Academia Maghiară… Tot un membru al familiei Sina, a fost alături de Szechenyi István, la construirea Podului cu lanțuri ce leagă Buda de Pesta. Prin loialitatea lor, membrii acestei familii ar putea constitui un exemplu în acest sens pentru unii din conaționalii maghiari ai zilelor noastre.

Concurând Banca Rotschild

Familia Sina a ocupat un loc important în cadrul aristocrației austriece și apoi a celei austro-ungare, câștigându-și poziția prin merite dovedite și recunoscute. Originar din Mocopole, primul Sina al familiei cu același nume și care s-a afirmat în Imperiul Habsburgic – mai précis la Viena, în 1780 – a fost Georg Sina Popovich. Dar cu adevărat remarcabil prin priceperea sa într-ale afacerilor a fost însă Simeon Sina, născut la Mocopole, în 1753. A adunat o importantă avere atât din cultivarea tutunului, dar și din dezvoltarea torsului și țesutului de bumbac după metode moderne. Tutunul și bumbacul erau apoi exportate în Franța și Italia. Profitul obținut astfel i-a permis lui Simeon Sina să înființeze o bancă care la un moment dat a concurat-o pe cea a familiei Rothschild. Începând din 1820 și până în 1856, afacerile familiei au fost preluate și conduse cu și mai mult succes de fiul său Gheorghe Simeon Sina (1782-1856), cel care a și sporit averea familiei de mai multe ori, punând accentul pe comerț și industria textilă.

Banii lui Sina pentru Podul cu Lanțuri din Budapesta

După ce în 1818 Gheorghe Simeon Sina a fost înnobilat – reușise să achiziționeze mai multe domenii din Ungaria – patru ani mai târziu a fost făcut baron. În același timp, banca întemeiată de tatăl său reușise să devină una din cele mai cunoscute din Europa, și chiar în afara ei. Ajuns cel mai bogat bancher al Imperiului Habsburgic, cu domenii în Ungaria, Cehia, Moravia, Austria și chiar în Principatele Unite – ce însumau peste 240.000 de iugăre de pământ – Gheorghe Simeon Sina s-a implicat activ în diverse opere de binefacere, dar și în altele cu caracter edilitar. Alături de contele Szechenyi István, el a depus mari eforturi pentru susținerea financiară și ridicarea primul pod permanent peste Dunăre, Podul cu lanțuri din Budapesta (1839-1849), o adevărată operă arhitecturală. Ca o recunoaștere pentru acest remarcabil act, Sina a fost trecut în rândul magnaților. La moartea sa, în 1856, îi lăsa unicului său fiu, Simeon Gheorghe Sina (1810-1876), o avere imensă care se cifra la peste 80 de milioane de florini. Sina-tatăl se bucurase de enorm de mult respect, dar stârnise și multe invidii în exclusivista aristocrație maghiară.

Pentru întemeierea

Academiei Maghiare,

un alt Sina și o nouă donație

Dacă tatăl ajunsese cel mai bogat bancher al Imperiului Habsburgic, fiul Simeon Gheorghe Sina a devenit deținătorul uneia dintre cele mai mari averi din Europa. La fel ca tatăl său și el s-a implicat activ în înființarea unor importante instituții, precum: Creditul agrar maghiar, Societatea maghiară de asigurare, dar și în promovarea navigației cu vapoare, în construirea de căi ferate, de orfelinate și spitale. Însă cele mai importante contribuții financiare ale sale au fost cele care au servit la întemeierea Academiei Comerciale, a Teatrului Național și în mod deosebit la înființarea Academiei Maghiare (cu 80.000 de florini), devenind din 1858 și membru în comitetul director al acestei instituții. Cu un an mai înainte, Simeon Gheorghe Sina contribuise material la înființarea revistei maghiare “Budapesti Szemle”. A întreținut corespondență cu domnitorul Al. I. Cuza pe care dealtfel îl și anunța că dorește să investească capital în anumite domenii de interes din Principatele Unite. La moartea sa, în 1876, a fost îngropat în mausoleul familiei din Austria (la Rappoltskischen). Din cei 6 copii pe care i-a avut – 5 fete și un băiat – au supraviețuit doar patru fete. Acestea au făcut căsătorii reușite pătrunzând în înalta societate din Principatele Unite, din Austria și din Franța. Una dintre ele s-a căsătorit cu un descendent al familiei Ipsilanti, o alta cu un descendent al familiei Mavrocordat, iar cea de-a treia cu un membru al familiei austriece Wimpffen. Cea de-a patra s-a căsătorit cu ducele de Castries, devenind astfel cumnată cu mareșalul francez Mac-Mahon. Însă averea familiei Sina s-a risipit în patru vânturi rămânând peste timp doar amintirea ei și a generoaselor sale contribuții.

Nicolae BALINT

Cea mai mare parte din aceste informații au fost obținute din lucrarea “Cultură românească la Budapesta în secolul al XIX-lea” a d-nei dr. Maria Berenyi, președinta Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria. Prezentă la Târgu-Mureș în urmă cu doi ani, d-na Berenyi a avut amabilitatea să acorde atunci un interviu în exclusivitate “Ziarului de Mureș“.