De veghe, în lanul de acreală

Declarația de săptămâna trecută a procurorului general Laura Codruța Kovesi referitoare la ineficiența serviciilor secrete la nivel de județe ar trebui să-i pună pe gânduri pe șefii acestor instituții. “Am avut procurori care s-au plâns că, timp de un an, n-au primit de la serviciile de informații niciun fel de informare pe acest domeniu al corupției”, a spus procurorul general.

Reformarea serviciilor secrete, un proces care durează deja de prea mult timp, nu are, se pare, ca efect îmbunătățirea relațiilor instituționale între aceste structuri informative și cele de justiție. Să fi însemnat reforma doar aruncarea peste bord a bătrânilor securiști? Doar întinerirea cadrelor, pentru că oamenii din sistem se laudă mai nou cu media de vârstă extrem de promițătoare (cam 35 de ani) a lucrătorilor în informații? Să fi însemnat reforma doar contribuția la pregătirea noilor legi ale siguranței naționale? Sau retragerea într-o discreție totală, pe care noi am înțeles-o ca fiind absolut necesară muncii specifice de informații?

Au trecut de mult cele 6 luni pe care președintele Băsescu “le-a acordat” în 2004 serviciilor secrete să-și dovedească eficiența. Acela era punctul “0” al reformei în aceste structuri. De atunci am observat noi șefi la centru la toate serviciile. Atât! În majoritatea județelor nicio adiere de vânt. Am observat, cum am spus, lăsarea la vatră a securiștilor și acceptarea în sistem a tinerilor. Atât! Am observat atenția sporită a acestor servicii asupra propriei lor imagini. Atât! Paginile lor web sunt mult îmbunătățite, deși informațiile sunt extrem de generale. Au scos reviste de specialitate, Intelligence, de pildă, interesante, dar destul de tehnice și axate mai mult pe munca de informații a altor țări. Atât! Informații frumos ambalate despre înscrierea la instituțiile de învățământ superior din domeniu, ori despre condițiile de angajare în acest sistem. Atât! Câteva scandaluri răsunătoare în care aceste instituții au fost târâte tocmai “datorită” unor oameni din propria lor ogradă. Și cam atât! Scurtă reformă!

Dar unde sunt informațiile? Întreb generic, pentru că au fost cazuri, nu multe, dar cu siguranță importante, în care procurorii (cei eficienți, pentru că despre “uscăturile” din pădurea lor vom vorbi cu altă ocazie) au purces la drum într-o anchetă pe baza informațiilor primite din servicii. Și noi, muritorii de rând, deși foarte curioși, nu putem avea pretenția de a afla despre aceste informații și sursa lor, pentru că altfel aceste servicii nu s-ar mai numi “secrete” ci “publice”! Dar cum se măsoară și care este eficiența acestor structuri, dacă astăzi vine procurorul general și se plânge că subordonații lui nu primesc informații pe baza cărora să poată porni investigații pe tărâmul fierbinte al corupției? Și eu care îmi imaginam forfota care trebuie să existe zilnic în aceste structuri și goana după informații care seamănă atât de bine cu munca noastră jurnalistică! La finalul zilei, însă, îmi dau seama acum, acolo nimeni nu este penalizat că a pierdut o “știre” de pe sectorul lui, că nu a trimis o “anchetă” la timp sau că a ratat “un interviu” pe motiv că și-a scos copilul de la grădiniță la ora 16.00. Ce normă zilnică, săptămânală, lunară au acești angajați ai statului? Și la noi se citește presa dimineața, și la noi se beau 100 cafele și se fumează 500 de țigări pe zi, dar cu Tiparul nu te poți juca. La ora 20.00, trecute fix, ziarul trebuie să fie acolo. La ei e altfel!

Merg acești tineri lucrători în “informații” la Serviciu ca la serviciu? Adică trăiesc deja legenda aceea românească “Timpul trece, leafa merge, noi cu drag muncim!”? Își fac ei oare treaba dar sunt blocați la un anumit nivel de superiorii lor? Să nu mai existe corupție la nivelul unor județe? Hai să fim serioși! Dar atunci? Este foarte posibil să existe și o criză de specialiști pe anumite sectoare ale muncii lor. Din câte știm, domeniul sinteză-analiză-interpretare suferă teribil din acest motiv. Nu-i destul să ai buni culegători de informații dacă nu ai și o echipă bună care să desfacă aceste informații, să le traducă, să le clasifice în funcție de importanță, să le interpreteze, să le trimită “mai sus”. Posibil aici să fie veriga slabă. Dar vina cine o poartă pentru aceasta? Eficiența sau ineficiența unor direcții județene se măsoară până la urmă în “informații”. Nu? Ca număr, ca importanță! Și dacă un județ nu-și face treaba pe măsura așteptărilor ce-i de făcut, domnilor? Pe cine penalizăm? Clasificăm și aflăm după 50 de ani?

Alin BOLBOS alin@ziaruldemures.ro