Condamnarea “dușmanilor de clasă”

În anii zbuciumatului deceniu șase, era o practică curentă ca procurori militari din cadrul Procuraturii Militare din Târgu-Mureș să fie desemnați a participa la diferite procese în cadrul Tribunalului Militar al Regiunii a 3-a Militare Cluj. Procesele se desfășurau “în deplasare”, în cadrul unităților militare și aveau un efect demoralizator devastator printre militarii unității care – permanent cu sabia lui Damocles deasupra capului – trăiau într-o stare de tensiune greu de imaginat.

Create “după chipul și asemănarea” celor sovietice – inspiratorul lor fiind Andrei Ianurevici Vâșinski – organele de Procuratură Militară, precum și Tribunalele Militare din România erau menite, potrivit atribuțiilor stabilite prin jurisprudența comunistă, să descurajeze orice act de nesupunere civică. Prezumția de nevinovăție nu exista, iar dreptul la apărare din oficiu era neglijat, ca să nu mai vorbim de faptul că, timorați și supuși la diferite presiuni, apărătorii desemnați din oficiu, se transformau de multe ori în acuzatori. Cei incriminați, cadre, militari în termen sau angajați civili, erau judecați în ședințe publice ce se desfășurau în cluburile unităților militare. Rareori o asemenea ședință publică, care se dorea a avea și un efect “educativ”, dura mai mult de o oră.

Procese scurte,

sentințe cât mai mari

După pronunțarea sentinței, cei condamnați, erau încătușați direct în clubul unității și depuși în cel mai apropiat penitenciar, urmând ca mai târziu să fie mutați la alte penitenciare din țară. Doar militarii în termen, condamnați cu pedepse de până la doi ani, își executau pedeapsa în Batalioanele disciplinare unde erau escortați de echipe înarmate din cadrul unității. “În ziua de 12 aprilie 1957, scria lt.maj. de justiție Teodor Buzan într-o notă-raport adresată șefului său de la Procuratura Militară din Târgu-Mureș, Tribunalul Militar din Cluj a judecat în deplasare, la fața locului pe lt.maj. Dan Gheorghe din U.M. 03111 Sfântu Gheorghe. La judecata acestei cauze la fața locului, ca procuror de ședință m-am deplasat și subsemnatul punând concluzii. Judecata a avut loc, scria mai departe Buzan, în cadrul U.M. în fața a 185 de ofițeri. A început la ora 15,30 și a durat până la 16,40…învinuitul, lt.maj. Dan Gheorghe a fost condamnat la un an de închisoare și s-a dispus arestarea sa în ședință publică. Soluția este legală și temeinică”, își încheia Buzan nota-raport, cu deplină convingere și probabil cu sentimentul datoriei împlinite. Într-o altă notă-raport din data de 13 iunie 1957, adresată tot șefului său din Târgu-Mureș, Teodor Buzan menționa: “…Tribunalul Militar din Cluj a judecat la U.M. 03902 Târgu-Mureș pe soldatul Barasaciuc Constantin pentru delictul de furt. Procuror de ședință în această cauză, care a pus concluzii, a fost subsemnatul…Au participat 500 de militari, iar ședința de judecată a durat de la ora 13,45 la ora 15. Soldatul Barasaciuc a fost condamnat la un 1 an și 6 luni închisoare cu Batalion disciplinar. Această judecată a avut un rol educativ pentru militarii care au asistat la dezbateri”, concluziona la fel de convins de rolul moralizator al pedepsei lt. maj. de justiție Teodor Buzan. După cum putem constata, în numele luptei de clasă, actul de justiție, se administra rapid și cu multă eficiență.

Controale multiple

La nivelul fiecărei unități militare (M.F.A. și M.I.) exista un registru de rapoarte și sesizări pentru fiecare categorie de personal: ofițeri, subofițeri, militari în termen și angajați civili. Modul de rezolvare al acestor rapoarte și sesizări, dar și conținutul lor, era verificat periodic de către Procuratura Militară. Pentru a fi cât mai eficient, sistemul comunist încredința atribuții de control similare unor organe diferite, astfel încât acestea ajungeau ori să se concureze între ele, ori să se suspecteze reciproc de neîndeplinirea atribuțiilor încredințate. Spre exemplu, aresturile din unitățile militare (ale M.F.A. și M.I.) trebuiau verificate zilnic de către ofițerul de serviciu, ajutorul acestuia și comandantul arestului, iar periodic de către comandanții de subunitate, de comandanții de unitate și locțiitorii lui, de medicul unității, de ofițerul de contrainformații, dar și de către… Procuratura Militară. Un alt exemplu, echiparea militarilor, hrănirea lor și asigurarea cu alimente, trebuiau verificate zilnic de către ofițerul de serviciu pe unitate și de ajutorul acestuia și periodic de către comandanții de la diferite eșaloane superioare, de comandantul de unitate și de locțiitorii lui, de către șeful serviciului logistic, dar și de către ofițeri din cadrul Procuraturii Militare. Această atribuțiune încredințată Procuraturii Militare era denumită generic “Supraveghere generală”.

Închisorile de femei

“În ziua de 19.03.1957, scria într-o notă raport lt.maj. Iosif Ștefan de la Procuratura Militară din Târgu-Mureș, m-am deplasat la U.M. 03059 Bodoc unde am verificat arestul unității…Am găsit la arest pe soldatul Făicuță Petre, pedepsit cu 7 zile de arest sever. Militarul primește hrană caldă din două în două zile, iar în restul zilelor primește pâine, sare și apă…”Un alt ofițer de justiție, tot de la Procuratura Militară din Târgu-Mureș, lt.maj. Dumitru Fărcaș, scria și el după un control făcut în teritoriu: “M-am deplasat în ziua de 29 aprilie 1957 la Penitenciarul din Miercurea Ciuc. La izolator am găsit un număr de 9 deținute aflate în trei aresturi: Manoliu Alexia, pedepsită cu 3 zile de izolator, Casian Alexandra, 5 zile, Avramescu Elena, Dicescu Eugenia, Edver Maria, Deneș Ana, Budescu Elena, Antonescu Filofteia și Danțiș Elena…” Era vorba de unul dintre penitenciarele de tristă faimă din România, unde deținutele politice ispășeau condamnări grele. O altă constatare pe care am făcut-o citind cu atenție aceste note-raport întocmite în urma controalelor desfășurate de către diferiți ofițeri de justiție din cadrul Procuraturii Militare din Târgu-Mureș, a fost aceea că în anii 1955-1957, aresturile Ministerului de Interne erau în permanență arhipline. Pe data de 28 martie 1957, lt.maj. de justiție, Teodor Buzan făcea următoarea notă-raport către șeful Procuraturii Militare din Târgu-Mureș: “În arestul Direcției M.A.I. a Regiunii Autonome Maghiare (locația era la Târgu-Mureș – n.a.) deținuții sunt mulțumiți de condițiile pe care le au. Ei doresc să fie cât mai repede încheiată ancheta, să fie trimiși în fața instanței de judecată și să fie depuși în penitenciar…”Să nu uităm faptul că în arestul acestei direcții se mai găseau încă în anchetă în acel moment, inculpați din lotul Faliboga, dar și alții. Nu este greu de presupus de ce doreau deținuții să fie mai repede încheiată ancheta. Se lucra “în foc continuu” nu era timp și nici loc de compasiune sau menajamente, “dușmanul de clasă” era puternic, iar rezistența din munți nu fusese încă lichidată.

Nicolae BALINT