Minunata poveste a Castelului Rhédey

In Sângeorgiu de Pădure se află unul din cele 26 de castele medievale cu care județul nostru s-ar putea mândri în condiții normale. Vestea bună ar fi că edificiul este încă funcțional și destul de bine întreținut. Vestea cea rea este că istoria deosebit de interesantă a localității nu este promovată în nici un fel de către nimeni. Vizitatorilor ocazionali nu le este atrasă atenția cu nimic despre faptul că aici este înmormântată Claudine Rhédey, cea care este stră-stră-stră bunnica reginei Angliei. Deși ar avea condiții ideale de dezvoltare, turismul este nul în localitate. Cîndva a existat aici un mic muzeu plin de obiecte neprețuite care atestau trecutul glorios Sângeorgiului de Pădure. Acum, valoroasele obiecte sunt împrăștiate pe unde nimeni nu mai are habar, iar în locul micului muzeu funcționează filiala locală a UDMR.

Localitatea Sângeorgiu de Pădure, are o istorie foarte bogată. Cu două mii de ani în urmă, aici era o veche așezare rurală romană. Prima atestare documentară din anul 1333 vorbește despre o așezare înfloritoare, numită Sancto Georgia.

În secolul 14, în comună s-a construit o biserică în stil gotic despre care nu se găsesc prea multe date în scrierile istorice, dar se presupune că a fost construită în onoarea Sfântului Gheorghe.

Sângeorgiu de Pădure sub stăpânirea conților Rhédey

La începutul secolului 19, Sângeorgiu de Pădure și întreg ținutul din jurul său a intrat în posesia conților Rhédey care, încă din 1647 au pus mâna pe castelul din centrul satului, cea mai frumoasă și renumită clădire din zonă. Strămoșii lor erau înrudiți cu mai toate marile familii încoronate ale Europei.

Castelul nobililor a fost construit în secolul 18 și a fost renovat în 1759 și 1809, când a căpătat actuala înfățișare neobarocă. Pe același loc se mai afla odată un alt castel, care era legat de biserica de peste drum printr-un balcon. Edificiul cel nou era mai mare cu un etaj decât cel vechi, avea saloane mari, boltite și foarte multe picturi murale, care din fericire s-au păstrat destul de bine. După naționalizare clădirea a fost modificată, castelul a fost micșorat, pe tavan au fost puse grinzi de lemn, iar din parcul gandios care în vremurile de glorie putea concura cu marile grădini franzuzești, a rămas doar o grădină mică și chinuită.

Claudine

János Rhédey și-a schimbat avuțiile din Ungaria cu fratele său István și s-a stabilit în Sângorgiu de Pădure. În 1812, la 1 septembrie, în castelul înconjurat de grădini și păduri se năștea Claudine Rhédey, fiica unui urmaș de-a lui János, Lászlo Rhédey și a baronesei Ãgnes Inczedi. De mică, fetița a primit o educație aleasă, fiind înconjurată de guvernante și fel de fel de profesori de limbi străine și muzică. După ce a împlinit 15 ani, grațioasa adolescentă a început să frecventeze Curtea Imperială a Vienei, unde participa la frenetica viață mondenă a capitalei austriece. Cronicile vremii o descriu drept o frumusețe răpitoare, așa că prezența ei nu a rămas neobservată de prinții și conții nelipsiți de la curtea regală.

La un bal, Claudine l-a cunoscut pe ducele Alexander de Wurttemberg, care i-a furat inima definitiv. Cei doi s-au îndrăgostit la prima vedere și s-au hotărât să se căsătorească. Bătrânul grof Ferenc Rhédey s-a opus cu încăpățânare, datorită diferenței de rang nobiliar care exista între cei doi. Abia în 1935, după moartea grofului, Alexander și Claudina au ajuns în fața altarului. Căsnicia lor a fost împlinită și binecuvântată prin nașterea celor trei copii: Claudia, Ferenc și Amalia.

O moarte prematură

În 1841, contesa care locuia acum în Austria pe domeniul soțului ei, era însărcinată pentru a patra oară. Deși încă tânără și plină de viață, Claudine s-a stins înainte să apuce să-i dăruiască soțului ei cel de-al patrulea moștenitor. Istoria consemnează două versiuni diferite ale aceleiași morți. Prima vorbește despre un nefericit avort spontan, urmat de o puternică hemoragie. A doua, amintește despre un groaznic accident de trăsură petrecut se pare, undeva la periferia Vienei. După doar câteva zile, trupul Claudinei ajungea acasă, în Sângeorgiu de Pădure, unde avea să fie înmormântat. Ducele Alexander a fost atât de marcat de moartea frumoasei lui soții, încât a părăsit curtea imperială de la Viena și strălucirea de acolo și s-a retras pentru tot restul zilelor pe moșia din Sângeorgiu de Pădure. Unele povești spun chiar că, pentru a-și avea tot timpul iubita aproape, ducele i-ar fi pus inima într-o cutiuță de argint, pe care a purtat-o cu el tot restul vieții.

Trupul neînsuflețit al contesei Claudine se odihnește acum într-un sicriu de plumb, în cripta aflată sub Biserica Reformată din Sângeorgiu de Pădure. Deoarece cripta fusese zidită, cel mai probabil din cauza unei epidemii de ciumă ce se abătuse asupra Transilvaniei, nimeni n-a mai știut de existența ei. Abia în 1935, aceasta a fost descoperită, iar trupul Claudinei a fost recunoscut prin gemulețul aflat pe capacul sicriului, datorită medalionului ce-l purta la gât.

Urmașii contesei și drumul spre tronul britanic

Unicul fiu al cuplului, Ferenc Wurttemberg-Rhédey a întâlnit-o la un bal pe prințesa Mary Adelaide. O nouă poveste de dragoste și o nuntă ca-n povești marcau începutul ascensiunii spre tronul Regatului Unit. Fiica lor, Mary Prinzessin von Teck, s-a căsătorit cu George, nepotul reginei Victoria a Marii Britanii și bunicul Elisabetei a II-a. Fiul lor, George al VI-lea s-a căsătorit cu o prințesă grecoaică, Marina (Lady Elizabeth Angela Marguerite Bowes-Lyon), cu care avut o fiică, Elisabeta a II-a, actuala regină a Angliei.

Familia regală britanică nu și-a uitat strămoșii. Tatăl prințesei Mary i-a povestit acesteia foarte multe despre bunica ei, Claudine, și despre originea ei din Sângeorgiu de Pădure. În 1935, prințesa Mary a donat fonduri pentru renovarea bisericii, în a cărei criptă zace trupul neînsuflețit al Claudinei Rhédey. Mult mai târziu, prințul Charles făcea o vizită aici, unde declara: “Transilvania curge prin venele mele pentru că stră-străbunica reginei Maria, care e străbunica mea, e înmormântată în inima Transilvaniei…” (n.r. Sângeorgiu de Pădure).