Uncategorized

Povești trecute? Nicidecum!

Câși dintre noi își doresc, pot ori au, măcar, intenția de a situa istoria undeva în lista periodică a preocupărilor lor? Istoria ca informație, ca argument, ca identificare de sine, în mijlocul unei nații. Chiar formulată atât de simplu, o astfel de întrebare (cu o astfel de precizare) pare a se situa în categoria vorbelor mari, spuse pentru a fi, mai degrabă, auzite decât trăite, simțite sau valorificate.

Căci, în afara celor ce au istoria ca materie obligatorie la bac, sunt mult prea puțini cei ce vor să o cunoască în adevăr. Și, cu mult mai puțini cei ce vor să o prezinte în adevăr. Desigur, un adevăr impregnat de un oarecare iz subiectiv, admisibil, al celui ce a studiat-o sau a trăit-o.

Suntem în mijlocul unor evenimente (ce există, fie că le acceptăm sau nu!) care ne duc într-o cu totul altă direcție decât cea a cunoașterii propriului sine ori a sinelui neamului din care facem parte. Așa că este prea puțin probabil să ne vedem atrași de genealogia noastră și de mințile, locurile, mileniile prin care a călătorit ADN-ul nostru (comoara-bagaj) până la noi. De informația indestructibilă pe care am primit-o în dar, îmbogățită cu calitățile celor dinainte, filtrate prin foc, sabie, voință, drag de pământ și popor.

Câți dintre noi am fi știut că Regele Mihai este singurul suveran încă în viață, martor activ al celui de-al doilea Război Mondial și al finalizării acestuia, dacă nu ne spuneau, acum câteva seri, analiștii politici întruniți la Antena 3? Câți dintre noi ne gândim să ne arătăm prețuirea față de mănunchiul de veterani de război încă rămași în viață, noi, cei grozavi și informatizați, care nu ne-am lăsa conturile, jeepanele și piscinele pentru țară (care țară?) ?

De aproape 20 de ani, cu și fără dosare penale, cu și fără microfoane naționale, cu și fără podiumuri de conferințe, ni s-a spus, la diferite ocazii, ba una, ba alta despre ceea ce inițial numisem Revoluția din Decembrie. Eu continuu să o numesc așa și să scriu Decembrie 1989 cu majusculă, pentru că m-ar durea prea tare și mi-ar fi prea rușine (de noi și de mulți dintre cei de dincolo) să accept, sub orice formă, că avântul nemaipomenit de atunci, al multora, a servit cacialmalei unora. Că mâna de revoluționari adevărați, unii trecuți de atunci din astă lume, a fost sufocată de certificatele de (falși) revoluționari fluturate cu nerușinare de alții de care, în timpul evenimentelor, n-a auzit nimeni, nici măcar ei înșiși.

Cu toate filele de dosare, de articole, de cărți alternative de istorie (cu prezentatori tv incluși), n-am fost lămuriți în privința lui Decembrie 1989, ba mai mult, am fost încurcați prin jocul de cucu-bau de-a Revoluția, că uite-o, că uite nu-i și de la capăt.

Un autor de carte cu un simț acut al rațiunii, oricât de informat ar fi el, nu poate pretinde că elucidează misterul care ne doare. Doru Viorel Ursu nu se erijează într-un luminător al spațiilor întunecate ale istoriei contemporane cu nisipuri mișcătoare, ci într-un seamăn ce încearcă să spună lucrurilor pe nume, prin prisma unor documente multă vreme ținute sub obroc, după moda anilor de cizmă cu stea și ciocan în frunte. „Ministru de interne” și „Șah-mat la România” sunt probe ale unei abordări de bună-credință, ce vor fi percepute ca atare de către cei interesați de ceea ce am încercat ori s-a încercat cu noi în Decembrie 1989 și, puțin mai apoi, în mijlocul mineriadelor. Spun asta nu datorită faptului că-l cunosc de ceva vreme. Ba da, spun asta tocmai datorită faptului că-i știu reacțiile și preocupările în acest sens (inclusiv determinarea până la nivel de transformare a visului în realitate) de a scrie aceste cărți. Care pentru el, tânăr ministru de interne într-o învolburare de vremi, sunt mărturie ce trebuie spusă. Fiindcă a știut și a observat ceea ce noi n-am putut vedea și auzi. O lecție de istorie ce echivalează cu o lecție din viața noastră nu strică nimănui. Reflectați și decideți.

P.S. Lansarea cărților, în prezența autorului, va avea loc marți, 12 mai, orele 15,30 la Square #7 (în centru, lângă casieria RDS-RCS). Fiți bineveniți!

Show More

Related Articles

Back to top button
Close