Jale în cultura ludușeană

După al II-lea Război Mondial, Ludușul și-a început dezvoltarea industrială, fiind declarat oraș în anul 1960. În acele vremuri ludușenii se mândreau cu o fabrică de zahăr, o fabrică de produse lactate, o topitorie de cânepă, o filatură de fire și sfori, o fabrică de construcții metalice și articole din cauciuc, iar lista poate continua. Astăzi, din toate acestea s-a ales doar “praful”. Singurele unități economice care mai funcționează sunt fabrica de zahăr și fabrica de construcții metalice și articole din cauciuc, însă după spusele localnicilor nici acestea nu mai au viață lungă. Crunta realitate economică a urbei se răsfrânge inevitabil și asupra celei culturale, iar acest lucru se vede din plin la Luduș. Singurele instituții culturale care mai “stau în picioare” sunt Casa orășenească de Cultură și Biblioteca. Cândva, la Luduș funcționa, pe lângă Fabrica de Zahăr, un Club care dispunea de 280 de scaune și o scenă superbă. După ’89 spațiul a fost dezafectat, singura valorificare a patrimoniului clubului fiind construirea unui bar. A mai fost chiar și un cinematograf, care, din păcate, și-a închis porțile anul trecut, iar spațiul este lăsat în paragină.
Casa de Cultură e administrată de o bună perioadă de timp de Iosif Andreica. Istoria instituției începe în 1946, când a început să-și desfășoare activitatea Căminul Cultural “Nicolae Bălcescu”. În 1950 instituția și-a schimbat denumirea în Casă Raională de Cultură, pentru ca din 1968 să funcționeze sub actualul nume, de Casă Orășenească de Cultură. Ca mai peste tot, “Revoluția” a adus schimbări semnificative în cadrul “căminului cultural”. Din cei zece angajați, astăzi mai există doar unul și acela este directorul Andreica. După spusele celor de aici ar exista posturi de referenți culturali, dar nu se înghesuie nimeni să le ocupe. “După 89 au fost câțiva entuziaști care au vrut să miște puțin viața culturală a instituției și a urbei, în fond, dar după câțiva ani s-au lăsat de treabă, fiind demoralizați de lipsa de interes manifestată de ludușeni”- a declarat Iosif Andreica.
Dans și…atât
Instituția dispune de 12 încăperi, printre care o frumoasă sală de spectacole, două săli mai mici, a câte 30 de locuri, o sală de pian, un atelier foto, cabine și magazii , dar toate acestea sunt…degeaba. Casa de Cultură se mândrește cu cele trei ansambluri folclorice “Ardealul”, “Transilvania” și “Hajdina”(limba maghiară), înființate în anul 2000. Aici activează peste 150 de dansatori, care sunt îndrumați de coregrafii Nelu Mihășan, Mariana și Petrică Pop și Albert Fuzeși. Este adevărat că aceste formații artistice au dansat în spectacole din țară și din străinătate, pe scene din Turcia, Grecia, Franța, Italia, Portugalia și Ungaria, este adevărat că au avut și apariții televizate, dar activitatea culturală a urbei nu se poate limita numai la atât. Poate că ar mai fi de consemnat activitatea Universității Populare, unde au loc cursuri de pregătire profesională, cursuri de pian și chitară. Ludușenii se mândresc cu Cristian Nistor, participant la “Cerbul de Aur”, care a urmat cursurile de pian ale Casei de Cultură și cu cei 30 de cursanți care urmează aceste activități. Despre existența unui cerc literar nu se poate pune problema. “Am încercat înființarea unui astfel de cerc literar, dar nu am avut cu cine”- a spus directorul Andreica. Anul acesta singura lansare de carte a fost cea a Mariei Pașca, din Iernut, cu volumul “Ia-mă cu tine”. În ceea ce  privește activitatea artistică, lucrurile sunt la fel. “Anul acesta și-a expus cea de-a 24-a colecție personală de pictură, Ibolya Kiss. În stadiu de proiect se află o activitate cultural-artistică, desfășurată cu cele șase grădinițe din oraș. Această activitate va consta în organizarea unui concurs de desen”- a spus Iosif Andreica.
La Luduș nu se poate vorbi nici despre teatru. Ba mai mult, și cei care se oferă să vină în vizită, cum este cazul Naționalului Mureșean, nu au prea mare succes. “Anul trecut cei de la Teatrul Național din Târgu Mureș au vrut să susțină un spectacol dar nu am reușit să vindem nici un bilet, așa că am renunțat să mai chemăm trupe de teatru. Oamenii nu sunt interesați de astfel de activități”- a mai spus directorul Casei de Cultură. Până și corul, care a existat
odată aici, la Casa de Cultură, împărtășește soarta ipoteticei trupe de teatru. Cu toate demersurile făcute, directorul Casei de Cultură nu a reușit să sensibilizeze, în acest sens, nici un cetățean cu toate că, spune el, a apelat chiar și la ajutorul preoților. Despre concert simfonic nici nu poate fi vorba, că. Totuși la Luduș se cântă muzică populară, ușoară și rock.
Urât și la
bibliotecă
O altă instituție culturală care trebuie amintită este Biblioteca Orășenească.  Instituția a luat ființă în 1949 și a funcționat o vreme în clădirea Căminului Cultural. Din 1961 Biblioteca își desfășoară activitatea într-o clădire din centrul vechi al orașului, iar din 1997, datorită uzurii fizice și morale a vechiului sediu, fondul de carte a fost mutat într-un spațiu care a funcționat ca depozit de mobilă. Directoara Bibliotecii, Camelia A. Cazacu, este mândră de realizările din anul acesta, deoarece a reușit să cumpere acest sediu. În plus, bibliotecarii speră șă-și monteze centrală proprie, că tot e la modă, să construiască o sală de lectură și un grup sanitar. La cele scrise până acum despre Bibliotecă am putea face o remarcă. Spațiul în care această Bibliotecă își desfășoară activitatea este execrabil. Tencuiala cade de pe pereți, urmele de igrasie sunt la tot pasul, din cauza  acoperișului neizolat corespunzător, iar exemplele în acest sens pot continua .
Despre implicarea culturală în viața urbei nu se poate spune mare lucru, decât, poate, organizarea, în premieră, anul acesta, a “Concursului de Creație”, în  urma căruia a rezultat o plachetă de versuri intitulată “Plimbare prin lumea poeziei”.
Toate activitățile culturale ale Bibliotecii sunt legate de instituțiile școlare din localitate. Despre lansări de carte nu poate fi vorba, dat fiind spațiul impropriu de care dispune instituția. La toate acestea se adaugă și “interesul” deosebit pe care Primăria ludușeană l-a manifestat față de Bibliotecă. Anul acesta nu a alocat nici un leu pentru fondul de carte.
La Luduș cultura nu se simte deloc bine. Un bilanț cultural nu se poate face, iar acest lucru nu îl  spunem noi ci îl spune însuși directorul Casei de Cultură. “Nu am mai trimis anul acesta la Târgu Mureș, la Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniu-Mureș, activitatea din anul curent, pentru că ea este aceeași cu cea de anul trecut”- remarca Iosif Andreica.
Concluziile le trageți dumneavoastră!