MILIONARII ÎN PROIECTE

Îmi plac foarte mult oamenii care reușesc să ia bani din fonduri europene. Nu atât pentru faptul că aduc bani în țară, respectiv că se folosesc de niște pârghii, nu atât pentru faptul că acesta e spiritul comunitar european ci pentru că au curaj.

Au curajul de a se trezi peste noapte mari antreprenori cu un buget de 2 milioane de euro sau 1 milion la dispoziție. Eu nu cred că aș avea curajul. Să nu mă credeți fricos dar… poate că așa și sunt.

Înțeleg că cei de la Phare, Sapard, Comisia Europeană și alte organisme nu dau banii aceștia chiar pentru orice proiect. Înțeleg că există niște criterii de fezabilitate prin care oamenii să se asigure că nu aruncă banii pe geam. Ce nu prea înțeleg este mersul lucrurilor pe care îl îmbrățișează cei care „abordează” astfel de finanțări.

Adică:

1.fac proiect

2.depun proiect

3. mă învârt cei ce trebuie să aprobe proiectul de 8 ori până mă voi simți ca o curcă beată

4.refac proiect

5.redepun proiect

6.mi se aprobă

7.primesc prima tranșă

8.mă cert cu banca care își ia dobânda când vrea mușchiul ei

9.mă apuc de construit

10.îmi dau seama că de fapt proiectul are greșeli – că arhitectul nu a prevăzut fosa septică la fabrică sau cine mai știe ce

11.mă enervez

12.mă mai cert cu banca și am emoții de fiecare dată când trebuie să primesc o nouă tranșă

13.mă enervez

14.termin construcția / investiția

15.lansez – tai panglici și beau o cupă de șampanie cu primarul și cu vreun secretar de stat

16.mă las felicitat

17.no! Hai la muncă să facem bani

E drept, s-ar putea să mă înșel. Deși pe lângă cele două cazuri concrete de care m-am lovit, o fabrică de lapte și o pensiune agroturistică, am mai studiat și alte câteva proiecte care se demarează pe același principiu.

Nu stiu sincer, cu oamenii care au nervii necesari să ducă la sfârșit un asemnea proiect, nu face nimeni cursuri de management? Nu spun că toți ar avea nevoie dar, sincer, am întâlnit situații în care marketingul, de exemplu, era scos din burtă efectiv. Sigur, este un capitol de promovare în cadrul proiectului dar ce e curios este că toți îl fac ca și primarii – „Să fie acolo dar lasă că nu îl facem!”.

Nu mai vorbesc de partea de vânzări, de distribuție, de „Cum aducem clienți, respectiv cum vindem ceea ce producem?”

Când am spus că m-am lovit, m-am referit ca agenție. Într-unul din cazuri, ca prin minune, am început colaborarea chiar de la începutul proiectului. După 1 an și jumătate de pregătit instrumente, fabrica de lapte a ieșit acum două luni pe piață. Dacă primeau și toți banii de la bancă era bine. Dar, trecând peste asta, oamenii au fost pregătiți. Și nu vorbesc de oameni de la oraș ci oameni simpli, văcari „cât vroiau ei”. Și vroiau, nu glumă. În timpul ședințelor de marketing, printre prezentări ale conceptelor de ambalaj și strategii on-line, mai vorbeam și despre metode prin care să destresezi o vacă care se „emoționa” la muls și alte câte altele. Sunt convins că nu sunt singurii dar pentru că au avut clar în minte ce vor să facă, am făcut totul aproape ca la carte: identitate vizuală, design de ambalaj, produse vedetă, produs de nișă, linie de produse normală, linie de produse premium, website, POSM. Ce nu am mai apucat să facem, pentru simplul motiv, că mai ales în marketing dar și în vânzări TOATĂ‚ LUMEA „se știe” a fost partea de organizare rețea de vânzare, strategie de vânzare, training de vânzări cu agenții, planul de dezvoltare a rețelei corelat cu producția, strategia de cashflow, etc. La astea ne-am oprit. Nu noi ne-am oprit dar ne-au oprit ei.

Celălalt caz are ca și actor principal o pensiune foarte frumoasă dar cu un singur mare defect: lipsa vadului. Cu ei am început colaborarea la 3 luni DUPĂ‚ ce au deschis, timp în care aveau 0% grad de ocupare. După ce am făcut ce am avut de făcut, la 3 luni și jumătate gradul de ocuparare programat era de 60% pe următoarele 6 săptămâni. Azi, la alte încă 6 luni, sunt la 100% – dar un pic irelevant pentru ca e și sezonul.

Am impresia că cei de la Phare și Sapard sunt ingineri. Nu am nimic cu inginerii dar nu sunt oameni de afaceri. Nu zic să nu dea acei bani dar să îi dea și să se asigure cumva că se fac și acele lucruri care după finalizarea construcției efective CONTEAZĂ‚ cel mai mult: marketingul și vânzarea.

Bineînțeles că sunt și contextele în care efectiv nu e nevoie: drumuri, sisteme de irigații, etc. Acolo însă unde ai de a face cu un produs final ce trebuie vândut la cineva, acolo unde trebuie să convingi pe cineva să își cumpere serviciul, gândiți-vă și la marketing specializat.

În rest, fiți creativi, în fiecare zi!

Dragoș Alexa este autorul Cărții cu secrete de marketing, publicitate și design grafic (www.carteacusecrete.ro). A gestionat campanii naționale sau locale cum ar fi „Zânul Olandez – pensia BT Aegon” (director de marketing) sau Polus – Servus cu toată lumea! (director de creație, strategie și mediaplanning). În prezent este managing partner al agenției de creație și strategii publicitare Creatica, agenție în portofoliul căreia se simt bine: Naturlact, Symbeauty, Safe Invest România, Autospa, Conacul Archia.

Ziarul de Mures te invită să ne scrii pe adresa redactia@ziaruldemures.ro despre problemele și întrebările tale din domeniul marketing-ului, publicității sau brandingului. Îți vom oferi soluțiile sau posibilele rezolvări ale echipei noastre de specialiști pentru fiecare caz în parte. Cele mai interesante situații vor fi publicate iar protagoniștii acestora, vor primi cadou Cartea cu Secrete, scrisă de Dragoș Alexa.