“Unificarea Germaniei, moment de cotitură pentru întreaga istorie”

Viforel Băbacă este consulul onorific al României la Potsdam, în Germania. Un bucureștean care de mai bine de 20 de ani locuiește în apropiere de Berlin, dar care vorbește și simte românește mai bine decât mulți dintre politicienii noștri dâmbovițeni. A acceptat imediat provocarea noastră la dialog și nu s-a sfiit să hoinărească împreună cu noi pe străzile Berlinului.

Reporter: Ce semnificație are ziua de 3 octombrie pentrun germanul obișnuit?

Viforel Băbacă: Ziua de 3 octombrie este Ziua Unificării și astfel cea mai importantă sărbătoare pentru întreaga Germanie. După 45 de ani de separare forțată, starea de unitate teritorială germană a fost restaurată, deși germanii, ca popor, nu s-au simțit nicio clipă altceva decât un singur popor. Adunarea Poporului din RDG a decis la 23 august 1990 aderarea la RFG. Ședința a început la ora 21.00 și s-a încheiat la ora 2.30. Astfel, din 363 voturi au fost 294 pentru, 62 împotrivă, 6 abțineri și 1 vot anulat. Din acea noapte, RDG a încetat să existe. 3 octombrie, Ziua Unificării Germaniei, a înlocuit ca Zi Națională ziua de 17 iunie, pentru teritoriul fostei RFG, și ziua de 7 octombrie, pe teritoriul fostei RDG, ambele cu încărcături istorice nu tocmai plăcute.

Rep.: Au trecut 20 de ani…

V.B.: Este evident că vorbim de sărbătorirea a 20 ani, dar din 1990 până azi sunt doar 19. Explicația constă însă în faptul că încetarea războiului rece, odată cu revoluția pașnică au culminat cu dărâmarea zidului Berlinului, în seara de 9 noiembrie 1989. De fapt, ceea ce s-a întâmplat în aceea zi de 9 noiembrie a fost strigătul de disperare al unui singur popor, ce a crescut de la 150.000 oameni, în 6 octombrie, la 500.000 oameni, în 6 noiembrie. Este greu să faci față la o astfel de presiune când toți strigă “Noi suntem poporul!” și mai ales “Suntem un singur popor!”. Ziua de 9 noiembrie, ziua căderii zidului Berlinului, a fost și prima propusă ca Zi Națională dar germanii au încercat să nu atingă, printr-o sărbatoare, puncte sensibile cum ar fi încercarea de lovitură de stat a lui Hitler din 8/9 noiembrie 1923 și “Noaptea de Cristal” din 9 noiembrie 1938 (Noaptea Holocaustului).

Rep.: Cum se sărbătorește Ziua Unificării?

V.B.: Costurile unificării nu au fost deloc mici. De acest lucru și-a dat seama și regimul cancelarului Gerhard Schröder, care în scopul de a stimula creșterea economică a propus pe 3 noiembrie 2004 ca Ziua Unificării Germane sa fie sărbătorită în prima duminică din octombrie, anulând astfel ziua liberă. Propunerea a fost criticată de mai multe părți, inclusiv de către președintele federal Horst Köhler, precum și de fostul președinte al Bundestag-ului, echivalentul Camerei Deputaților din România, Wolfgang Thierse, ideea fiind în cele din urmă abandonată. În fiecare an, ceremonia oficială pentru a marca Ziua Unificării Germaniei are loc în capitala provinciei care deține la acel moment președinția Bundesrat-ului, echivalentul Senatului. În mod tradițional, se organizează o petrecere populară, unde sunt reprezentate toate provinciile cât și Guvernul. În plus, de câțiva ani, au loc atât la Poarta Brandenburg cât și pe strada “17 Iunie” în Berlin evenimente speciale, concerte etc.

Rep.: Cum se vede acum unificarea, după 20 de ani?

V.B.: În 1990, aderarea RDG la RFG a venit ca un cadou neașteptat al istoriei. A fost salutată cu entuziasm și viitorul părea pictat în culorile cele mai frumoase. Astăzi, nerăbdarea si așteptările dezamăgiților sunt transformate în frustrare și înstrăinare. Care să fie adevărul? A crescut totul ca un întreg, sau locul vechilor ziduri au fost luate acum de altele, diferite? Reunificarea a adus oamenilor din RDG numeroase îmbunătățiri în viața lor de zi cu zi: în primul rând, au încetat asuprirea și spionajul politic. Celor care doreau să părăsească țara nu le mai era frică pentru viața lor. La fel de important este faptul că est-germanii au acceptat imediat democrația parlamentară și toate instituțiile sale. Economia din RDG a fost, la sfârșitul anului 1989, cu capital și infrastructură inadecvate, facilități de producție învechite. Prin urmare, unificarea economică avea o ipotecă grea. Investiții foarte mari au fost necesare pentru a compensa timpul pierdut. În ciuda sprijinului masiv în economie și în ciuda investițiilor de miliarde în infrastructură, scopul de a crea o economie competitivă în regiunea de Est a fost doar parțial îndeplinit. Încă sunt diferențe de salarii de până la 20% între Est si Vest. O armonizare a standardelor de viață între cele două regiuni va avea nevoie, probabil, de cel puțin o generație. Estimările arată că suma contribuțiilor Vestului în Est pentru perioada 1991 – 2003 se ridică la 1,2 bilioane (1.200 miliarde) de euro, pe baza unor calcule ale Institutului de Cercetări Economice Halle. Aproximativ 156 miliarde de euro vor continua să curgă prin programul de ajutor “Solidaritate Pactul II”, din 2005 până în 2019, în noile regiuni (fostele regiuni RDG-iste).

Pe 3 octombrie se împlinesc 20 de ani de la căderea zidului Berlinului, timp în care Europa s-a schimbat fundamental. Ștergerea graniței absurde ce despărțea capitala germană a dat un semnal esențial de revenire la valorile democratice ale statului de drept, dupa 50 de ani în spatele “cortinei de fier”. S-a creat astfel precedentul producerii unor evenimente unice în istoria bătrânei Europe. Prăbușirea regimurilor totalitare din Europa Centrală și de Est au creat cadrul pentru unificarea continentului.

”Ziua Unificării Germane este un moment de importanță profundă și de un deosebit impact, ce ne trezește amintiri extrem de puternice, însă, totodată, este momentul care ne-a dat speranțe în acel moment de cotitură pentru întreaga istorie!”

Rep.: Germania este azi al doilea partener comercial al României. Cum apreciați că au evoluat relațiile bilaterale în ultimii ani?

V.B.: România se găsește acum într-o etapă de definire, în întoarcerea sa la marea familie europeană. Cele două țări au definit obiectivele unui parteneriat strategic cu valențe multiple, un parteneriat către un scop comun în viitoarea mare familie europeană. Susținută de așa zisa “locomotivă germană”, România a făcut progrese enorme în ultimii zece ani. România este privită acum ca o țară care se modernizează rapid, cu o creștere economică pozitivă, cu excepția ultimei perioade, în care este implicată întreaga economie mondială, cu o legislație din ce în ce mai transparentă și mai predictibilă. În același timp, românii au învățat tot mai mult să depășească o serie de complexe inerente pentru o națiune care a trecut prin atâtea încercări, au învățat că sunt valoroși și că pot aduce o contribuție importantă prin talentul și priceperea lor în construirea unei noi Europe.

În relațiile bilaterale, Germania a avut un rol esențial, pe care România a reușit să-l aprecieze. Parteneriatul strategic în domeniul economic reprezintă un efect natural al potențialului uriaș al economiei germane și al voinței României de a învăța cum să devină competitivă într-o Europă unită. Schimburile comerciale între România și Germania au tot crescut din 1989 iar statisticile arată că Germania este al doilea partener comercial al României, atât în ce privește exporturile cât și importurile. Acest lucru ne dă toate motivele să credem că această tendință se va accentua, având în vedere că întreprinzătorii germani care derulează afaceri în România sunt deja mesageri în Germania ai schimbărilor pozitive din România de azi.

Rep.: Cât de atractivă este astăzi România, din punct de vedere economic?

V.B.: Cooperarea româno-germană se bazează și pe exisța unor afinități de o natură specială. Sașii și șvabii, etnicii germani originari din România, sunt o punte de legătură între cele două țări. Și asta nu numai în relațiile bilaterale, ci și ca o dovadă suplimentară a ancorării și racordării culturale a României la spațiul european. Minoritatea germană a știut ca prin stilul de muncă și de a fi să câștige respectul românilor și al celorlalte minorități, de-a lungul timpului, lăsând o amprentă de necontestat în societatea românească și în cultura românească. România are o jumătate de milion de etnici germani mai puțin, dar se consolează cu ideea că aceștia și familiile lor din Germania păstrează constant legătura cu țara de origine, pe care o simt, în continuare, a fi căminul lor. Mulți au afaceri prospere în România sau prin rețele de asociații și fundații sprijină România. Își asumă în mod deschis identitatea românească. Între multe dintre localitățile în care trăiesc acum în Germania și cele în care s-au născut în România s-au stabilit parteneriate locale solide.

Trecutul și prezentul se împletesc în relațiile germano-române, dar șansele ca viitorul să ne aducă și mai aproape sunt cu atât mai mari. La acest moment aniversar, toate gândurile noastre bune către Germania și poporul german. România nu va înceta să fie un partener solid și de încredere pe drumul comun al Europei unite.

“Ce poate arăta mai bine capacitatea de muncă a germanilor decât faptul că au reușit să iasă din criză înainte de a intra efectiv în ea?”