Expații de la Azo s-au îndrăgostit de Transilvania
În decembrie se împlinesc 12 ani de când turcii de la Transworld Fertilizers Holding Luxemburg au preluat Azomureșul. Aproape 12 ani și de când primii directori turci au fost instalați la conducerea combinatului, iar pentru că afacerea a mers an de an în profit, echipa din 1998 s-a păstrat intactă. Departe de țara lor și de familii, turcii din fruntea Azomureș se străduiesc încă să se adapteze stilului de viață românesc. În mare parte chiar au reușit!
Yetkin, directorul alpinist
Yetkin Erman, director general și vicepreședinte al Consiliului de Administrație al Azomureș, a venit în Târgu Mureș în 1998, imediat după privatizare. Și a rămas. „După atâta timp am ajuns să iubesc foarte tare acest oraș! E un loc diferit, cu oameni speciali…E un calm și o civilizație în acești oameni pe care nu le întâlnești prea des în Turcia, unde sângele circulă prin vene mult mai repede…Mă refer inclusiv la atitudinea de pe stradă, din trafic ori din magazine…Calmul acesta se văde și la angajații noștri, care au înțeles întotdeauna că anumite decizii sunt spre bunul mers al afacerii și, în cele din urmă, și spre binele lor…Au existat, e adevărat, și câteva greve, dar peste care am trecut în pace”, povestește Yetkin Erman. Directorul general al Azomureș este un tip extrem de ocupat și din acest motiv spune că nu s-a implicat prea mult în viața socială a orașului. Are însă printre hobby-uri alpinismul, scuba-diving-ul, sportul în general. „Când eram mai tânăr escaladam cu plăcere munții, astăzi nu mai am timp și forță decât pentru bicicleta de cameră”, povestește, zâmbind, Yetkin. Prieteni în România și-a făcut extrem de puțini, din același motiv, al timpului liber redus. „Oricum, nici pe aceștia nu-i pot convinge să ieșim în natură, ei preferă să fumeze și să bea un șpriț la un restaurant în loc să facă mișcare”, spune Yetkin. Pentru că familia sa este departe, la Ankara, omul de afaceri face tot posibilul să meargă măcar de câteva ori pe an acasă. Soția sa este italiancă iar cei doi copii, un băiat și o fată, și-au definitivat studiile și sunt deja pe picioarele lor. „Târgu Mureșul, și Transilvania, în general, mi se par un loc extrem de primitor. Și în schimbare…Acum câțiva ani nu găseam un loc bun unde să mănânc, dar azi au apărut restaurantele italienești, preferatele mele, deci nu mai am această problemă”, spune Yetkin. În opinia sa, anul 2010 arată destul de bine pentru Azomureș, după un 2009 în care au fost probleme cu desfacerea din cauza crizei economice globale. „Așteptăm cu nerăbdare primăvara. Dacă în 2009 s-a putut face agricultură și fără multe îngrășăminte, în anul care urmează nu mai este cazul…Nu pot trece doi ani la rând fără să folosești îngrășăminte pentru că pământul își pierde calitățile… De aceea sunt optimist pentru Azomureș și văd un an viitor mult mai bun decât 2009”, a încheiat Yetkin.
Omer, cetățeanul român
Omer Tunagur, directorul comercial al Azomureș, s-a îndrăgostit atât de tare de țara noastră încât în 2008 a devenit cetățean român. Vorbește limba noastră mult mai bine ca unii români sadea. A fost nevoit să o învețe repede, pentru că în calitate de director comercial coordonează și activitatea celor 50 de distribuitori interni ai Azomureș. Nu vrea să ne spună cu cine o să voteze la prezidențialele noastre, pentru că e o chestiune „secretă”. „Sunt mureșean de 11 ani, de când am venit aici, și mă mândresc cu asta. Eu așa cred că e normal, să fiu implicat total în viața locului, a țării unde trăiesc. Dacă mă ajută Dumnezeu și totul merge bine aici, nu am de gând să mă întorc definitiv în Turcia”, povestește, dezinvolt, Omer. Este un mare fan al călătoriilor și de aceea depărtarea de familie nu este o problemă. „Ne vedem destul de des. Dacă nu merg eu acasă vin ei încoace, soția și copiii…Iar cu tehnica asta modernă, Internetul, vorbim și ne vedem zilnic. Știu că nu este o viață chiar normală pentru unii, dar noi ne-am obișnuit. Sunt director comercial și călătoriile au făcut parte componentă din viața mea”, susține Omer Tunagur. Fiul său cel mic este cetățean român, dobândind cetățenia odată cu el, în 2008. „Nu știe decât câteva cuvinte în românește, dar sunt foarte mândru că este și el cetățean al României”, ne explică Omer. Turco-românul e un tip volubil, plin de umor și se simte în Târgu Mureș ca și acasă. Locuiește în chirie, la casă, crește doi câini și în timpul liber se ocupă de o mică grădină. „Ecologică, fără îngrășăminte”, ne spune, zâmbind, Omer.
Ferdi, pasionatul de bridge
Ferdi Celayir face parte de asemenea din echipa sosită la Azomureș în 1998 și este consultant în cadrul Consiliului de Administrație al companiei. Când a venit la Târgu Mureș a acceptat ideea că va fi departe de familie pentru cel mult doi ani. Lucrurile au evoluat însă altfel și, iată, au trecut aproape doisprezece. Și Ferdi nu știe sigur când se va întoarce acasă. „Nu este ușor departe de ai mei, de soție și de copii! Câteva vizite pe an acasă, de scurtă durată, nu sunt îndeajuns. Noroc cu comunicarea continuă pe Internet. M-am adaptat destul de greu aici, dar astăzi pot spune că Târgu Mureșul este un oraș frumos, liniștit și ospitalier. Mai greu e cu mâncarea românească, nu mă pot obișnui cu ea nicicum. Prefer fast-food-ul și ceea ce îmi gătesc eu acolo unde locuiesc. Despre plecarea definitivă acasă… nu pot să dau un termen…Poate fi luna viitoare, poate fi peste câțiva ani…Totul depinde de cum merge afacerea”, ne spune Ferdi Celayir. Pentru că nu este un caracter foarte sociabil, Ferdi preferă să stea departe de zgomotul orașului: „Am o viață standard. În puținul timp liber merg uneori la înot, dar de cele mai multe ori prefer să joc bridge cu prietenii. Sunt un mare fan al acestui joc!”
Alin BOLBOS
Foto Lorand PINTEA
