Educatia sexuala o necunoscuta la români
Chiar daca am ajuns în secolul XXI, abordarea sexualitatii umane si problemele legate de aceasta înca sunt un subiect tabu, individul având unele inhibitii în a pune pe tapet lucrurile care îl framânta, sau si mai rau riscând sa dezvolte un comportament inadecvat în timp. Psihoterapeutul sexolog Radu Balanean, afirma ca educatia sexuala preventiva are un rol important în dezvoltarea armonioasa a individului, atât din punct de vedere fizic cât si psihic.
Reporter: Ce parere aveti despre legalizarea prostitutiei? Ar fi o decizie benefica pentru barbati?
Radu Balanean: Mi-as dori sa va pot raspunde simplu si convingator la aceasta întrebare dar cred ca acest subiect impune o ampla dezbatere în mai multe planuri. Ca urmare am sa încerc sa va prezint un succint punct de vedere personal. În primul rând nu putem aborda subiectul doar din perspectiva barbatilor ci, deopotriva, si din perspectiva femeilor. Daca analizam modelele sociale de-a lungul istoriei putem constata usor faptul ca femeia a avut o pozitie defavorizata în societate iar din perspectiva sexualitatii, în multe culturi femeia era privita mai degraba ca un obiect. Întrebarea dumneavoastra comporta un raspuns din cel putin doua perspective, una morala si una care tine de cultura si civilizatia omului postmodern. Teoriile conform carora este „cea mai veche meserie†nu cred ca astazi mai pot servi drept argumente credibile. Teoria conform careia „prin legalizare, prostitutia poate fi tinuta sub control†este foarte relativa si discutabila si nu cred ca justifica legalizarea unui demers care legitimeaza vânzarea de servicii sexuale sau traficul de carne vie. Cumpararea cât si vânzarea de servicii sexuale cred ca ne dezumanizeaza si ne degradeaza. Sunt aspecte legate mai mult de principii etice si morale ale omului care se pretinde civilizat si modern. Oare faptul ca de-a lungul timpului toate artele au surprins frumusetea relatiei umane amoroase, rezultând opere inedite în muzica, pictura, sculptura, poezie sau literatura în general, în teatru sau cinematografie s.a.m.d. ar avea vreo semnificatie în raspunsul cuvenit la întrebarea pusa?
Din punct de vedere al specialistului consider importante si alte perspective, cum ar fi cea a psihologiei, psihosexologiei sau sociologiei. Poate ar fi timpul sa ne punem alte întrebari, de genul: de ce exista femei care sunt nevoite sa aiba o astfel de meserie? De ce exista barbati care recurg la astfel de „servicii†platite? De ce capata amploare prostitutia masculina? Ce face societatea postmoderna în care pretindem ca traim pentru a întelege aceste fenomene? Ce face societatea noastra, în afara de a sanctiona prostitutia, pentru a preveni si a educa populatia predispusa acestui fenomen? Avem sisteme de consiliere, educatie si preventie care sa vina eficient în întâmpinarea acestui fenomen ?
Rep.: Ar trebui sa ne fie rusine cu fanteziile sexuale?
R.B.: Fiecare persoana are fantezii sexuale mai mult sau mai putin constientizate, în functie de factori multiplii, între care factori care tin de personalitate, educatie, model cultural, model social s.a.m.d. Primele fantezii sexuale devin mai pregnante la pubertate, se accentueaza în adolescenta sub influentele „exploziei hormonale†si se dezvolta sau se diminueaza la maturitate în functie de factorii mentionati mai sus. Fanteziile sexuale se dezvolta la nivel inconstient si doar o parte devin constiente si o si mai mica parte sunt experimentate sub influenta acelorasi factori. Datorita faptului ca suntem obisnuiti sa punem etichete, sa ni se puna etichete, sa emitem judecati de valoare, despre ceea ce este bine si sau rau, apare si efectul revers, utilizarea mastilor pentru a raspunde asteptarilor celor din jur si adeseori folosim masti si fata de noi însine.
Astfel, nu de putine ori, nu doar ca nu avem curajul sa recunoastem fanteziile sexuale dar nu avem curajul nici macar sa le constientizam si cu atât mai mult sa le acceptam si sa le gestionam. Teama de constientizare apare de obicei datorita unui conflict interior când fantezia vine în contradictie flagranta cu propriul sistem de valori. Recunoastem usor acest „modelâ€, este fantezia care o constientizam timid si o reprimam imediat, deoarece nu putem accepta ca noi am putea avea o asemenea fantezie. Teama de propriile fantezii devine mai pregnanta pe fondul lipsei de informare, lipsei unei educatii psihosexuale ar putea preveni aceste conflicte interioare care pot duce în timp la frustari. Frustrarile sexuale nerezolvate (iar din moment ce ele nu sunt constientizate probabil ramân nerezolvate) pot duce în timp, alaturi de alti factori specifici societatii moderne, la perturbari ale echilibrului psihic sau ale echilibrului relatiei de cuplu. Teama de propriile fantezii se reflecta frecvent si în relatiile de cuplu atunci când exista o teama de a discuta cu partenerul propriile fantezii. Teama de a fi „anormal†sau ridicol, teama de etichetare sau stigmatizare afecteaza o buna comunicare în cuplu si poate genera în timp frustrari. Aceste temeri pot aparea si în raport cu propria persoana, ceea ce va afecta un necesar proces de autocunoastere, autoacceptare si dezvoltare personala.
Fanteziile sexuale atâta timp cât nu fac rau celorlalti, sunt strict problema intima a cuplului sau a persoanei si nu avem dreptul sa emitem judecati de valoare în acest sens, fiind necesar sa respectam intimitatea si unicitatea persoanei.
Rep.: Daca nu este tratat la timp, la ce poate sa duca?
R.B.: Nu discutam de un tratament propriuzis ci mai degraba de nevoia de informare, educatie sexuala / psihosexuala si eventual consiliere.
Constientizarea, acceptarea si gestionarea fanteziilor sexuale, informarea si educatia corecta este foarte importanta. Aici apare specialistul care poate avea un rol important în acest proces. Datorita unei cauzalitati complexe, începând cu paradigma culturala si mergând pâna la nivelul de dezvoltare si modernitate educationala, sexualitatea ramâne înca un domeniu “tabu”, timid abordat atât în lumea stiintifica cât si în procesul educational din scoli.
Rep.: Ce ar trebui sa facem într-o astfel de societate pentru ca oamenii sa nu se mai ascunda de acest subiect?
R.B.: Într-o societate postmoderna aflata în plina dezvoltare, unde primeaza calitatea vietii sub toate aspectele ei, nu mai putem ignora necesitatea studierii sexualitatii dintr-o perspectiva stiintifica transdisciplinara, axata pe dezvoltarea durabila a personalitatii umane.
Informarea, educatia sexuala si psihosexuala, consilierea de catre specialisti în domeniu pot reprezenta un demers cu rezultate concrete.
Rep.: Cum sta România la acest capitol?
R.B.: Din pacate educatia sexuala, acolo unde mai exista, foarte rar se realizeaza de catre specialisti care au pregatire speciala în acest sens. Majoritatea persoanelor au ca surse de informatii internetul, presa, prietenii s.a.m.d.
Rep.: Multi oameni acuza persoanele cu orientari sexuale gay ca sunt bolnavi. Care este adevarul?
R.B.: Conform DSM IV, Manualul de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale, publicat în anul 2000 de catre Asociatia de Psihiatrie Americana, aceasta orientare sexuala nu este inclusa în lista patologiilor mentale.
O precizare foarte importanta se impune, psihologul, psihoterapeutul, sexologul, generic vorbind “specialistulâ€, nu pune etichete ci vine în întâmpinarea problemelor pe care le au persoanele care apeleaza la un cabinet. Ca urmare, rolul specialistului este de a ajuta când este solicitat, fie persoana în cauza, fie familia acestuia în gestionarea unei astfel de situatii care de multe ori capata un aspect dramatic.
Rep.: Masturbarea este ceva normal?
R.B.: Desi înteleg rolul întrebarii, este trist ca astazi în 2011, în România care este o tara europeana, ne punem întrebarea daca masturbarea este ceva normal. Masturbarea exista din toate timpurile si la toate popoarele. Masturbarea a fost dezincriminata cu zeci de ani în urma în tarile occidentale. Ea face parte dintr-un proces firesc de dezvoltare personala psihosexuala. Astazi exista studii care demonstreaza efecte benefice cum ar fi reducerea stresului si a tensiunii sexuale, scaderea incidentei afectiunilor de prostata s.a.m.d.
Marea problema este ca nu masturbarea în sine are efecte negative ci practicarea cu teama de consecinte. Masturbarea a existat, exista si va exista, dar sentimentul de vinovatie indus de un model cultural si educational depasit, creaza un fals senstiment de culpabilitate tinerilor, care pe fondul lipsei de informare si educatie corecta sunt influentati de sugestiile negative ale adultilor mai putin informati.
