“Toti suntem cu diligenta în sant, motiv pentru care râdem cu totii”

Prezent la Zilele Târgumuresene, Mircea Baniciu ne-a reamintit de muzichia de calitate din care nu a lipsit Întoarcerea la orient (Râdeti voi, râdeti voi vechi amici din Bizant, Radeti voi dar priviti diligenta zace-n santâ€). Dupa concertul din Cetate l-am întrebat  daca sunt sperante sa scoatem cumva diligenta numita România  din sant. Iata ce-a iesit.

Reporter: Unii râd, iar altii ramân cu diligenta-n sant. Cine sunt acestia ?
Mircea Baniciu: Toti suntem cu diligenta în sant, motiv pentru care râdem cu totii. Sunt unii, persoane importante care nu râd, care sunt mult mai fericiti decât noi. Cei care nu râd sunt cei care sunt fericiti la ora asta, cu diligenta în sant, nu a lor, ci diligenta noastra.

Rep.: Cum e cu aceasta întoarcerea româneasca la orient ?
M. B.: Ne îndreptam  din ce în ce mai adânc spre tot ce înseamna orient de nu stiu câta vreme, ne influenteaza si ne face sa nu fim tocmai vestiti  între balcanici. E un lucru pe care îl simtim cu totii pâna la urma, si nu doar noi, si cei de “peste†drum. Influenta asta balcanica a noastra este una teribila, într-un sens bun dar si într-un fel mai putin bun, Simt cu atât mai mult în cazul meu cu cât locuiesc în Bucuresti, un oras influentat mult mai mult de turci decât Târgu Muresul, sau Timisoara care au crescut clar sub influenta austriaca. Chestia asta se simte si se resimte foarte puternic. Acest lucru spune si Întoarcerea la Orient, simt acest cântec ca pe unul foarte actual.

Rep.: O secunda, doua  de fericire, de inspiratie….. Mai tine figura?

M. B.: Secunda I si II , ambele discuri pe care le-am imprimat mi-au fost inspirate de o poveste a lui Petre Ispirescu, Tinerete fara batrânete si viata fara de moarte. Aceasta  poveste  mi s-a parut usor since-fiction, pentru ca poetul Dan Verona, când a scris versurile, a abordat aceasta problema a timpului,  o poveste care mi s-a parut stranie de când eram copil. Mi-am dorit sa fac ceva aproape de aceasta idee. Uite ca am facut cu Dan Verona acest album, care nu  iesit întocmai cum am fi vrut noi, deoarece ne-au întrerupt cei de la Electrecord, nelasându-ne la început sa facem un dublu album cum am fi vrut. Timpul e un element care ma obsedeaza si ma tine cumva în priza, gândindu-ma la tot ce se întâmpla în prezent.

Rep.: Adaptat la 2011, cum ar suna  promisiunea din deschiderea albumului cu „Taci fatul meu daca iesi la lumina….â€?
M. B.: Ar suna mult mai bine, ar suna extraordinar. M-am gândit sa reluam pentru un spectacol în perioada de iarna câteva din elementele importante ale acestor doua albume, care ar fi trebuit sa fie un spectacol integral, ca o replica la Cantafabule. Din pacate nu am avut suficienta forta si suficienta sustinere pentru a aprofunda acest subiect, care mi s-a parut grozav.

Rep.: Pasarea Phoenix nu a sarit în ajutor ?
M. B.: Nu am avut vreo intentie din partea Phoenix sa abordam subiectul pentru ca acolo toate lucrurile se deruleaza într-un singur sens. stiti voi bine la ce ma refer.

Rep.: De ce înainte de bau-bau, de comunism, relatiile între oameni erau OK, iar acum parca s-a înstrainat lumea într-un hal fara de hal?
M. B.: Noi eram mai prietenosi, poate  ca nu aveam atâtia bani, si nu erau aceste situatii financiare care sa genereze diferente, în sensul ca unii au, iar altii n-au. Din aceasta cauza s-au destramat multe prietenii, familii. Plus ca nu era o relatie tocmai pasnica, noi aveam destui pe care îi uram, carora nu le doream tocmai binele. stim despre cine e vorba, si nu are rost sa-i mai pomenim.

Rep.: Prieteniile s-au pastrat si dupa ….?

M. B.: Cumva  eram în opozitie as putea spune, si asta ne tinea legati. Când a disparut aceasta opozitie fata de bau-bau si unii dintre noi au trecut dincolo, lucrurile s-au schimbat nu tocmai în bine. Îmi spunea o prietena de-a mea ca : vezi ce o sa se întâmple dupa Revolutie, nu te bucura prea tare, ai sa vezi ca nu va mai fi ca înainte. Poate vei apuca sa calatoresti, sa vezi mai mult, sa ai mai multi bani, dar nu o sa mai ai atât de multi prieteni. si din pacate asa a fost. Nu mai am prieteni ca înainte, mergeam vara la mare, iarna la munte, si veneau dupa mine un cârd de timisoreni. A aparut acum niste probleme extraordinare, chiar si Phoenixul, din cauza banilor a ajuns cum a ajuns. Au aparut niste momente absolut penibile pe care nu mi le-as fi dorit niciodata, si pe care nu le înteleg.

Rep.: S-a diluat fenomenul Timisoara, cel care lua amploare la revolutie ?
M. B.: Nu s-a diluat, timisorenii au ramas aproximativ la fel, si de acolo va porni din nou o nebuneala care sa rastoarne actuala nebuneala, deoarece ei sunt poate mai calmi, dar asta pâna se razvratesc. Glumind putin, ei s-au razvratit atunci pentru ca Primul secretar al judetului a declarat ca le va golii spaiturile, iar banateanul înghite orice, dar pâna la spait. Când ai umblat la spaitul lui, te-ai ras.

Rep.: Fata de ce se perimbla pe portativul muzical actual românesc, e cineva care suna cât de cât ok ?
M. B.: Îmi place mult Taxi, Andries si multi altii. În ce priveste numele noi, în cazul meu cel putin, nu întotdeauna la spectacolele la care am fost  am vazut ceea ce mi-as fi dorit. Nu sunt un tip pretentios dar nu am auzit pâna acum pe cineva care sa-l depaseasca pe Andries, pe Alifantis, pe Vintila, ca imaginatie, ca texte frumoase.

Rep.: Unde se face diferenta între tinerii de atunci si cei de acum ?
M. B.: Noi am apucat o scoala buna, o literatura de calitate. Am fost obligati sa citim, sa patrundem în tainele unor lucruri pe care nu le-am fi avut daca nu aveam acest mod de a vedea lucrurile prin imaginatia noastra. Asta a fost o chestie extraordinara, pentru ca nu aveam acces la televiziune si ne-am apucat sa vorbim, sa citim, sa scriem poezie. Lucrurile s-au directionat energetic catre cu totul alte directii fata de cele din ziua de azi când vedem doar o interes catre apucaturi deloc sanatoase.

Rep.: Ce urmeaza dupa „Sa traiti bine†?
M. B.: Greu de raspuns. Cred ca „Aveti grijaâ€, dar asta nu îndreptata înspre noi ci înspre ei.