“Cine-a pus crâșma-asta-n drum/ N-a avut un simț igienic bun”
La noi în târg se evidențiază două tipuri de localuri: cele centrale, elegante, cu chelneri profesioniști, băuturi și mâncăruri din game culinare străine, prețuri cretin de mari ( a se citi “prețuri de centruâ€) și mai sunt crâșmele de cartier, drăguțe, primitoare, cu chelnerițe proaste, dar plăcute privirii, șomeri părăsiți de soție, bărbați ce dau spre 40 de ani povestindu-și reciproc mărețele aventuri sexuale, da de vor putea fi transpuse în realitate vreodată, măcar cu propria soție, sau cu propria persoană. Mda, crâșmele de cartier într-adevăr sunt mai pitorești decât localurile luxoase de pe centru. În Mureșeni, cartier privit de unii ca o zonă neagră a orașului, la rang de etalon al cartierului, locul unde lumea bună a cartierului, adică protipendada își face apariția, e Bistro – Casa Mureșeană. Costi pentru cunoscători. O crâșmă chiar frumoasă, deschis de vreo 2-3 ani, cu un iz rustic, cu trei televizoare color cu plasmă și televiziune prin cablu, ce au uimit la deschidere populația autohtonă obișnuită cu TV-ul alb-negru, locuitorii cartierului aflând astfel că noutăți, cum ar fi căderea Ceaușeștilor, legalizarea igienei personale, inventarea săpunului. Ultimele două știri au fost privite cu reticență față de nativi, mai ales de cei cu tenul întunecat. Oricum, să-mi văd mai departe de treabă. Cum ziceam, „La Costi†e o crâșmă faină, unde Costi își tratează oaspeții cu grijă, chelnerițele sunt deosebit de proaste, crezând în existența cefei de pui (poveste adevărată), dar voluptoase, mâncarea și băutura e bună, dar și ieftină, ca și clientela dealtfel. Misiunea mea, dragi cititori, este de a vă informa de ultima frontieră a fiecărei ieșiri la un restaurant, cofetărie, cafenea, fast-food: haznaua – locul unde problemele noastre (cel puțin o parte mai puturoasă) se duc acolo într-un loc de unde noi sperăm să nu mai revină și să ne bântuie intestinul gros vreodată, ați ghicit-o, sistemul de canalizare al orașului. Astfel ajung la scaunul pe care orice bărbat, femeie sau copil ce-au consumat preparate tradiționale din fasole tânjesc s-ajungă : closetul. Cel de la Costi în acest caz. Ieși din local, e ușa de la bucătărie, mereu deschisă, după care urmează ușa de la baie, mereu deschisă datorită absenței yalelor funcționale la ușă. Izul băii merge direct în bucătărie, oricât de termopană ar fi ușa, și trebuie să vă spun, că mirosul din baia aceea e atât de îngrozitor, încât i-ar reveni mirosul și unuia care a pierdut acest simț. Așa că domnu’ Costi, sper c-ați auzit de vorba aia, nu te ….. unde mănânci.
