Lecția domnului Takamatsu
Am fost plăcut surprins, săptămâna trecută, de un telefon primit de la Ambasada Japoniei la București prin intermediul căruia mi s-a adus la cunoștință că atașatul cultural al Japoniei în România mă invită la un dejun de lucru, cu ocazia unei vizite la Târgu-Mureș. În mod logic, am acceptat invitația, onorat fiind că una din cele două întâlniri ale diplomatului nipon va fi tocmai cu un reprezentant al cotidianului „Zi de Zi 
Zilele au trecut și ieri a sosit momentul întâlnirii. Pe nume Nobumitsu Takamatsu, diplomatul mi-a făcut o impresie foarte bună încă din start, datorită modului excelent în care stăpânea limba română. Am vrut chiar să îi mărturisesc, ca un compliment, că în activitatea mea jurnalistică am întâlnit mulți români cărora le-am luat interviuri și care nu vorbeau la fel de bine românește precum domnia sa…
De asemenea, de remarcat și faptul că deși se află la noi în țară de doar trei ani, reprezentantul „Țării Soarelui Răsare†s-a dovedit a fi un bun cunoscător al realităților românești. Politice, culturale, economice și sociale. Un diplomat cu o pregătire excelentă, care mi-a mărturisit, mai în glumă mai în serios, că scopul său este ca într-o bună zi să ajungă ambasadorul Japoniei în România. Desigur, nu acum ci peste vreo 25 de ani, conform normelor de diplomație respectate de niponi…
Am revenit la redacție încărcat cu o energie pozitivă, dar și pus pe gânduri că în timp ce un tânăr precum Nobumitsu Takamatsu are un asemenea ideal, foarte mulți tineri din România n-au niciun scop în viață, ca să nu mai vorbim despre un plan de carieră…
Poate de aceea și diferența enormă dintre Japonia și România!?
