Mistreții care distrug istoria
“Pe vremuri era un sat liniștit, bun, unde am trăit împreună, oameni tineri, fiecare cu o bucată de pământ, cu vaci, cai și porci”. Așa rememorează cu ochii plini de emoție Alexandru Bodoni, nea Sanyi, cum îi spun vecinii,
care la 75 de ani nu își arată deloc vârsta.
Satul Bozeni este la mai puțin de 15 kilometri de Târgu Mureș, dar pare practic rupt de municipiu, pentru că se află, încă din 1556 într-o vale, apărat de dealuri și pădure. O zi obișnuită a săptămânii găsește satul într-o tăcere monumentală, spulberată doar de cei care lucrează pământul. Pe o uliță laterală este casa lui nea Sanyi, cel care, spun sătenii, știe cele mai multe despre sat. Poarta veche de pe vremea bunicilor se deschide ușor și pășim într-o curte îngrijită. Pe sârmă sunt întinse rufe proaspăt spălate, iar poteca este împrejmuită de iarbă tunsă cu grijă. Ușa este larg deschisă iar razele soarelui luminează bucătăria. La masă stau nea Sanyi și nevasta, care se opresc din mâncat pentru a ne întâmpina.
Satul care a rezistat turcilor
“Eu am venit aci în sat pentru nevastă. Ea a fost crescută de bunici și m-a așteptat până am terminat armata. Atunci am venit și am luat-o de nevastă. Am rămas aci apoi”, își începe bătrânul povestea. Are ochii albaștri și plini de viață, iar un zâmbet mare îi luminează fața atunci când aude că vrem să ne povestească despre satul pe care atât de mult îl iubește. “Pe vremea când eram eu tânăr, doar câțiva nu aveau pământ. Și ăia luau de la cei mai bogați și îl lucrau. Iar vie era pe tot dealul”, spune bătrânul care de 10 ani este “consilier de sat”. Apoi, cu zâmbetul șăgalnic ne povestește că în fiecare sâmbătă era bal, ocazie cu care se dansa și sătenii se distrau după o săptămână de muncă. Nea Sanyi știe și istoria satului: “În 1556 două familii
s-au stabilit aici. Mai sus, pe deal, s-a făcut alt sat. Când au venit turcii, satul lor a fost distrus. Al nostru a rezistat timpului”. Bătrânul mănâncă ceapă, slănină și pâine, iar mirosul completează perfect imaginea pitorească. “Acum, aproape toți suntem pensionari aici. Doar 3-4 familii mai au copii”, spune cu tristețe în glas nea Sanyi. Nostalgia trecutului domină încă amintirile: “Comunismul a distrus totul când au luat ăștia pământul. Pe vremea aia erau atâția copii în sat încât aveam doi învățători în sat, unul dimineață, altul după-masa”, își amintește bătrânul.
Mistreții care distrug munca de ani
Satul numără acum 50-60 de familii, dintre care majoritatea sunt reformați. La Biserica reformată vine, o dată la două săptămâni, un preot din Corunca. Biserica catolică are șase familii de enoriași și este deservită de un preot care vine în sat la fiecare sărbătoare importantă. “Au mai venit de la Târgu Mureș și și-au făcut case pe aici, dar ăștia vin aici doar în weekend”, spune bătrânul. Cea mai mare problemă a sătenilor nu este bătrânețea și nici sărăcia. Bătrânul Sanyi devine trist când vorbește de munca sătenilor, care este făcută în zadar în fiecare an: “Mistreții strică toate. Pentru un hectar e nevoie de 6-8 milioane de lei, după care vin mistreții și distrug totul”. Bătrânul spune că sunt peste 35 de mistreți care dau iama în culturile sătenilor. “După câte știu eu, nemții au aici domeniu să vâneze. Dar iarna asta au fost de două ori. Au prins doi mistreți, adică prea puțin ca să ne ajute pe noi”. Acesta spune că s-au făcut memorii, dar nu s-a rezolvat nimic. “Și atunci ne gândim la ce bun să mai muncim, pentru că și așa pierdem banii degeaba”. Tristețea îl macină pe bătrânul care nu ezită să sape, dar renunță când vede că munca este în zadar. “Nu mai înțeleg care este rostul legilor ăstora, care nu se respectă. Se fură găini, nu fac nimic, mistreții ne distrug recoltele, nimeni nu vine să vadă”.
Am plecat cu primăvara în suflet dintr-un sat plin de copaci înfloriți, care împrăștie în jur miros de viață nouă . Nea Sanyi ne-a condus până la poartă cu speranța că poate cineva o să îi citească povestea și o să își facă milă de satul pierdut între dealuri, care a rezistat istoriei, dar nu pare să facă față mistreților.
Corina ALBOTA
