(Foto-) modele de toamnă
Sunteți la curent cu trendul noului anotimp? Dacă nu, vi-l prezentăm noi! Toamna asta se poartă cu precădere negrul. Așa se exprimă prezicătorii în materie. Negru de toate felurile. De la pastel la țipător. Depinde de viziunea fiecăruia. Ceea ce nouă ni se pare o blândă atingere de nuanță, dvs. vi se poate părea o palmă cromatică. Și invers.
Oricum, este bine să știți că negrul cel din cap în tălpi, recomandat pentru lunile viitoare, nu vine singur. Nu, nu vă înfiorați! Nu-i ce credeți. Nu vine însoțit de lady cu coasa… Ci, sosește asortat cu pulovere. Dar nu de orișice fel. Ci, dintr-alea neapărat lălâi. Să tot cadă pe noi și pe lângă noi. Ah, ce bine, voi zice d-nele mai plinuțele. Și cele veșnic nemulțumite de înfățișarea lor. În sfârșit o modă deșteaptă care ne permite să ne ascundem formele! Dar, să nu tresăltăm de bucurie. Nu-i chiar așa. Pentru că negrul însoțit de puloverele de mai sus mai cere o piesă. Dramatică pentru (lipsa de) siluetă. O piesă cu care nu-i ușor de trăit. Fie ea de (ascunsă) protecție, de (perversă) plăcere ori de (dreaptă) corecție.
Și, dacă tot suntem la noile tendințe, ce-ar fi să observăm și trendul din justiție? Pentru că și reforma se cuvine să țină pasul cu moda. Cel puțin pentru că propune elemente noi, proaspete, respirabile. Sau, asta ar trebui să facă.
Și, astfel cum ne-a repetat tovarășa învățatoare, toamna se strâng grânele în hambare, merele în panere, se numără bobocii. Deci, se întâmplă activitățile care ar trebui să ne asigure traiul liniștit până la vremea noii recolte. Așadar, este normal ca tot acum să aibă loc și primele concursuri pentru ocuparea posturilor de conducere. Adică, examenul de președinți și procurori (primi sau generali, dar oricum locali). Dar, asigura-ne-vor aceste manifestări democratice (pe hârtie) liniștea de care avem nevoie în următoarele sezoane? Desigur, o liniște lucrativă. Nu una bazată de pitire după degete. Da, dispozițiile legale sunt generoase. și necesare. Ce-i drept, magistrații cu sânge rece preponderent și, în același timp, cu știută știință de carte așteptau chiar mai mult. Ca ei să-și aleagă șefii, în adunări generale, prin vot secret. Dar, cum magistrații sumar descriși mai sus sunt încă prea puțini, nici nu știu dacă rețeta propusă de ei ar fi avut succes. Pentru că majoritatea este, încă, ombilical legată de șefi. De dragul capului plecat, care n-are nimic de-a face cu calitățile strict necesare unui om chemat să hotărască. De cele mai multe ori definitiv sau irevocabil.
Posturi vacante de șefi de instanțe sunt și pe la noi prin municipiu. Desigur, e un început timid. Ca orice început. Problema gravă e că, mult înainte de anunțarea datei concursului, colegii judecători mi-au repetat numele persoanei preferate. Nu de către ei, ci de către alții. Culmea e că mai multe guri, din medii diferite, au rostit același nume. Repetat. Și, în fine, culmea e că numele acela este unul dintre cele preferate de președinta Curții.
Mă abțin acum a face comentarii asupra calităților profesionale ale persoanei purtătoare de nume norocos. Nu pentru că nu le-ar avea sau pentru că le-ar avea. Ci, pentru că acestea trebuie apreciate prin comparație cu ale celorlalți candidați la examen. Și pentru că nu vreau să cad în păcatul traficului de influență, cum am făcut-o deja destui. De pildă, nu-i deloc în regulă ca, de vreme de există mai mulți judecători sindici (de faliment, pe înțelesul tuturor) la tribunalul nostru comercial, doar unul să fie invitat la întrunirea practicienilor de insolvabilitate (cei care se ocupă de lichidarea firmelor cu probleme, pe înțelesul tuturor). Este prima oară când la noi se face o astfel de distincție. În prima fază, vinovat n-a fost judecătorul invitat, ci persoanele care au operat o astfel de triere fără temei. Ca la piață. Una da și cinci nu.
Ideea pe care ar trebui să o reținem cu toții ar fi că independența magistraților, după care strigăm de răgușim, nu se obține prin întinderea mâinii. Către putere. Oricare ar fi ea. Ci, prin ridicarea mâinii. În poziție verticală. Simplă teorie, îmi veți spune! Ba nu, vă voi răspunde! Dar, nu-i deloc ușor. Mai ales că amintitul examen este organizat de Consiliul Superior al Magistraturii. Care, încă sper că nu-și va lăsa, în concurs, amprenta disputei cu d-na ministru a justiției. Deci, încă sper că toți candidații vor avea șanse egale. Chiar dacă unii se și văd deja înscăunați. Și chiar dacă unii sunt agreați de oameni atașați fostei puteri. Sau actualei. Din instanțele noastre și de mai sus.
Sper, încă, pentru că (utilizând un stereoptip), speranța moare ultima. Oricum, acest prim concurs va fi barometrul a ceea ce se poate întâmpla în justiția română. Pentru că fiecare dintre noi ne cunoaștem foarte bine colegii. Știm exact cine-i bun la carte și cine-i mai puțin bun. Sau nu-i bun deloc. Iar acesta va fi criteriul după care vom verifica, fără efort, obiectivitatea comisiei. După cum ne va trimite acasă, ca președinte, judecătorul-brici sau judecătorul-sapă de lemn. Să așteptăm! Așa că, singurul semn pe care-l vrem este unul la îndemâna tuturor, dar dramatic de apăsător pentru cei împovărabili: corectitudinea!!
de Andreea CIUCA
