Amintiri cu iepurașul “roșu”

Greu de crezut, însă sașii din Sibiu tânjesc după vremurile de dinainte de 1989. Acum nimic nu mai e ce-a fost. Nici măcar Sărbătorile de Paște.

“Atunci erau parcă altfel sărbătorile. Poate și pentru că eram privați de la foarte multe, iar atunci când puteam ne bucuram de toate altfel decât acum”, spune unul din sașii care nu au plecat în Germania după 1989. Obiceiurile cu care sașii se bucurau de miracolul Învierii s-au stins încet, iar copiii nu se mai bucură acum când găsesc în grădină, după obicei, ouă de ciocolată, bine ascunse de părinți. Acum, cu magazine doldora de dulciuri, nici copiii nu mai au aceleași emoții. “Când eram copil, adică înainte de Revoluție, căutam ouă prin grădină. Părinții ascundeau ouă, ciocolată și alte cadouri prin grădina casei și noi, copiii, trebuia să le căutăm. Aceasta era tradiția de Paște. Era o bucurie de neimaginat, mai ales că în acele timpuri nu prea găseai în fiecare zi ciocolată sau alte bunătăți. După ce am mai crescut, am mers la stropit fete. Asta pe la 14 ani. Mergeam cu gașca din școală la colege, la prietene. Orice mers la stropit se lăsa cu câte un chef și multă distracție.

S-au pierdut tradițiile

După revoluție, tradițiile nu s-au mai păstrat. În trei ani, au plecat în Germania două treimi din prietenii mei. Așa că nu am mai făcut nimic din ceea ce eram obișnuit să fac de Paște”, povestește consilierul local al municipiului Sibiu, Raimar Wagner. “Eu sunt de loc din Rupea și țin minte că în timp și ortodocșii au preluat tradiția stropitului și până la urmă mergeam și cu ei la stropit, de Paștele ortodox. Și acum țin de două ori această sărbătoare, pentru că logodnica mea este ortodoxă, așa că sunt obligat”, mai spune Raimar, bucuros că poate sărbători Paștele de două ori. Marianne Fritzmann este colegă cu Raimar în Consiliul Local și își amintește și ea de sărbătorile de dinainte de 1989. “Valorile tradiționale s-au mai pierdut după 1989. În Sibiu sunt mai puține persoane de etnie germană, precum și mai puțini enoriași. Foarte mulți au plecat în 1990 în Germania. Nu se mai organizează baluri și întâlniri. Acestea se organizau în ziua Paștelui, la ora 14.00. Pe la sate, tinerii necăsătoriți se strângeau în grupuri și mergeau la stropit, după care la ora 10.00 mergeau la slujbă. Acum nu mai știu câte din aceste tradiții se mai păstrează”, spune cu regret consilierul local.

Alin BRATU