Aderarea, după ruși

În 16 aprilie, la Bruxelles, a fost amânată soarta a doi eurocandidați, România și Bulgaria. La prima vedere este o problemă “de ordin personal”, însă discuțiile se referă, de fapt, la soarta “marii Europe”, notează cotidianul rus Vedomosti, citat de Rompres.

Anticipat verdictului care a amânat pentru octombrie soarta aderării României la UE, cancelarul federal al Germaniei, Angela Merkel, a declarat că UE “trebuie să ia o decizie în ceea ce privește locul exact pe unde trec granițele Europei”. Cancelarul considera că aprofundarea integrării este mai importantă decât extinderea UE. Iar Merkel nu este singura care gândește astfel. Recent, Parlamentul European a stabilit un nivel integraționist suplimentar, situat între participarea la „politica de vecinătate” și statutul de „membru deplin” în UE.

Îngrijorările europenilor

Extinderea în masă a UE din 2004 a fost pregătită, practic, din momentul destrămării blocului estic și a fost o idee politică. De exemplu, România și Bulgaria se numărau încă de atunci printre solicitanți, însă nu satisfăceau unele criterii. În opinia cotidianului rus, acum acestor țări le va fi și mai greu: euforia privind extinderea în masă a trecut, iar noii candidați vor avea de tras. Argumentele economice riscă să le umbrească definitiv pe cele politice.

Un recent sondaj de opinie realizat în țările membre ale UE a demonstrat că doar 39% din populația europeană consideră că organizația „se îndreaptă într-o direcție corectă”. Europenii văd în extindere cauza șomajului, a creșterii infracționalității și a diluării modelului social european. Probabil, vechilor membri ai UE li se pare că țările noi membre se dezvoltă în mod vertiginos tocmai pe seama lor: de exemplu, în 2005, economia Letoniei a crescut cu 10,2%, a Estoniei – cu 9,8% și a Lituaniei – cu 7,3%. Bătrâna Europă nu se poate lăuda cu ceva asemănător.

O analiză comparativă a noilor membri, a țărilor candidate și a altor economii în tranziție, arată că principala condiție a succesului noilor membri o constituie creșterea exporturilor, în condițiile unui deficit comercial descrescător. La fel de important este și faptul că acest comerț are drept țintă alți membri ai UE (peste 60% din exporturi). Astfel, în ceea ce privește exportul, noii membri ai UE concurează cu succes cu țările asiatice. Mai mult, cota parte a serviciilor cu care noii membri ai UE contribuie în comerțul extern al UE se apropie de indicii țărilor dezvoltate (în jur de 20%) și depășește parametrii analogi ai tuturor economiilor în curs de dezvoltare, cu excepția Indiei.

Creșterea economică

Un rol important în creșterea economică l-au jucat și schimbările rapide din structura producției și a exportului: vechile producții industriale au fost înlocuite de unele superioare din punct de vedere tehnologic. Ritmurile de creștere economică a noilor membri ai UE diferă foarte puțin de cele ale țărilor asiatice în plină dezvoltare, cu excepția Chinei și Indiei, în pofida faptului că noii candidați la aderare stau chiar mai bine în ceea ce privește creșterea economică, ceea ce contează este calitatea ei. Calitatea exportului este mai bună la țările la care structura economiei se transformă în mod activ, fapt care depinde de fluxul de investiții străine, iar din acest punct de vedere noii membri ai UE stau cu mult mai bine decât candidații la aderare.

Experții aduc în discuție o serie de parametri care constituie criteriile reale de concurență dintre țările în curs de dezvoltare pentru obținerea de investiții străine: dezvoltarea infrastructurii, ușurința desfășurării businessului, libertatea economică și nivelul corupției. La toți acești parametri, țările candidate se află în urma țărilor care au aderat la UE. Și mai greu îi va fi Ucrainei, pentru care este prea devreme să se gândească până și la statutul de stat candidat.

Motivele economice ale nepregătirii de care dau dovadă țările candidate se suprapun peste fondul politic în general negativ pentru ele. Europa încearcă să-și scoată din reflex starea sa actuală. La un an după eșecul înregistrat de Constituția UE, ideea integraționistă a fost supusă unor noi încercări: problemele migraționiste au dus la înăsprirea legislației într-o serie de țări, în timp ce în economie s-a putut observa întărirea protecționismului. Între timp, în procesul constituțional nu s-au înregistrat nici un fel de progrese. De aceea, ajunsă în funcția de președinte al UE, Merkel intenționează să se ocupe în primul rând de Constituție.

Vedomosti