Debandada spaţiilor comerciale

În Târgu Mureş, preţul de vânzare al spaţiilor comerciale îl bate până şi pe cel al pieţei bucureştene: 300 de dolari mp pentru foste dărăpănături * Administratorii SC Franconia, Lacto Bar Balada şi Edipres Tipo mai speră într-o rezolvare pe băncile Tribunalului * Afacerea “tăinuită” dintre Primărie şi Administraţia Teritorială a Cooperaţiei Mureş (ATCOM) i-a lăsat nu doar cu buzele umflate membrii cooperaţiei, ci şi pe drumuri * Electromecanica mizează pe justiţie * Igiena va fi scoasă în stradă

Apariţia legii 550/2002 a generat o serie de conflicte pe marginea legislaţiei, precum şi un şir lung şi interminabil de ilegalităţi. Pentru a face obiectul vânzării, spaţiile comerciale trebuie evaluate la zi, iar negocierile să înceapă având ca bază de pornire aceste valori. În Târgu Mureş treburile se împut din ce în ce mai rău. Astfel, în funcţie de cât de mari sunt interesele pentru anumite spaţii, experţii au păreri mai mult sau mai puţin exagerate în ceea ce priveşte preţul de vânzare al imobilelor. Astfel, SC Franconia a închiriat în urmă cu trei ani de la Locativ SA un spaţiu comercial de 127,51 mp, situat pe strada Gheorghe Doja nr. 79. În momentul preluării, spaţiul se afla într-o stare de degradare profundă, instalaţiile de gaz, de apă şi cea electrică fiind total necorespunzătoare. Imobilul a fost reamenajat. În anul 2002, Franconia şi-a exprimat intenţia de a cumpăra imobilul respectiv. În urma evaluării, preţul stabilit a bătut gongul la aproximativ un miliard şi jumătate, adică nici mai mult nici mai puţin decât 300 de dolari/mp. Administratorul societăţii, Horaţiu Gorea, a contestat în instanţă preţul exagerat al clădirii, stabilit de evaluatorii SC Experţilor Tehnici. “Primăria îşi bate pur şi simplu joc de noi. Bine că închiriază, la toţi străinii, spaţii la 50 sau 100 de euro pe lună, iar nouă ne trage ţepe. Şi nici nu este de mirare când în componenţa comisiei de negociere şi vânzare a spaţiilor comerciale întâlnim nume gen Kolosvari şi Fărcăşan. Sunt nişte hoţi şi nişte bandiţi”, ne-a declarat cu năduf Gorea. În aceeaşi oală se află şi SC Edipres Tipo, care îşi desfăşoară activitatea într-un imobil care datează din vremuri imemoriale, şi la care preţul de vânzare a pornit de la suma de 31.898 de mii de euro. Cu Lacto Bar Balada situaţia stă puţin mai altfel. Astfel, după ce societatea a investit în modernizarea spaţiului, peste 100 de milioane de lei, Florea i-a lăsat cu ochii în soare, trecând spaţiul în domeniul public. Iar lista ar mai putea să continue, având în vedere faptul că judecătorii de la Tribunal sunt asaltaţi de astfel de procese.

Protocol de doi bani

Un alt caz, la fel de interesant, îl constituie afacerea Florea – ATCOM. Cooperaţiile din Mureş au ridicat în urmă cu câţiva ani, pe strada Rozmarinului nr. 6, un cămin pentru ucenicii cooperativelor cu 36 de garsoniere. În 1997, Primăria a solicitat ATCOM cedarea spaţiului în vederea deschiderii unui azil de noapte. În 1998, pe baza unui protocol de predare-primire, Primăria ceda ATCOM mai multe spaţii comerciale, situate pe Bolyai, Revoluţiei, P-ţa Victoriei şi Călăraşilor, iar Primăria primea blocul de pe Rozmarinului. În 2002, Primăria solicită cumpărarea imobilului devenit Azil de noapte şi păstrarea spaţiilor date în administrarea ATCOM.

Afacerea

Pentru negocierile privind vânzarea, respectiv cumpărarea acestor spaţii, preşedinţii celor 26 de cooperative au împuternicit-o pe preşedinta ATCOM, Maria Muntean. Socoteala de acasă nu s-a potrivit însă cu cea din târg. La “masa” negocierilor, preşedinta a uitat nu doar de calitatea sa de simplu intermediar al acestor “afaceri”. Astfel, Maria Muntean, cu “de la sine putere”, a semnat un contract de vânzare – cumpărare cu Primăria, prin care vindea imobilul situat pe Rozmarinului, renunţând în acelaşi timp la pretenţiile de achiziţionare a spaţiilor comerciale date în administrare. Preţul vânzării a fost stabilit la 3,4 miliarde de lei, urmând ca plata integrală a sumei să se realizeze în două rate până cel târziu la data de 31 decembrie 2002. Afacerea, mai mult decât profitabilă, satisfăcea de minune ambele părţi: ATCOM rămânea cu miliardele, iar Primăria îşi păstra spaţiile. Iar membrii cooperaţiei au rămas cu ochii în soare. Astfel, prin HG 964/2002, o parte a acestor spaţii a trecut în domeniul public şi prin urmare s-au sustras vânzării, iar pentru cealaltă parte, expertizele pentru stabilirea preţului de vânzare au fost mai mult decât exagerate.

Jocul cu cetăţeanul

Spaţiile care au intrat în “jocul” protocolului sunt, cum am arătat, în majoritatea lor ultracentrale. De aceea cooperativele le-ar fi păstrat sau acum cumpărat. Electromecanica iese însă din ecuaţie din start, deoarece spaţiul de pe Revoluţiei, cu o suprafaţă de 118 mp, a fost trecut de Florea în domeniul public, probabil în aşteptarea unui alt “Core-amic al primarului”. La Igiena, problema este şi mai întortocheată. Societatea utilizează în prezent mai multe spaţii comerciale cu o suprafaţă de 300 de mp, situate pe străzile Secuilor Martiri, Piaţa Victoriei şi B-dul 1 Decembrie 1918. În baza legii 550/2002, Igiena a depus cereri de cumpărare a acestor imobile. În 8 mai 2003, preşedintele Igiena, Andras Dezideriu, s-a prezentat la negocieri. “Comisia a fost de acord să îmi vândă doar imobilele de pe Secuilor Martiri, iar cel de pe Revoluţiei nu. În această situaţie eu am refuzat oferta. Ori le luam pe amândouă, ori nici unul. Deoarece am avut o datorie de zece milioane de lei, rezultatul unei greşeli în contabilitate, Primăria mi-a reziliat contractul de închiriere urmând să scoată spaţiile la licitaţie cu strigare. Trebuie să eliberăm aceste spaţii până la sfârşitul acestei luni”, a recunoscut Andras. “Preţul de vânzare este exorbitant. Eu nu mă pot pune cu clanul lui Florea. Nu avem bani. Să îi fie ruşine primarului că lasă pe drumuri 40 de oameni, angajaţi ai societăţii. Eu am acţionat în judecată atât Primăria cât şi ATCOM-ul “, a mai afirmat preşedintele Igiena.
Deoarece vacanţa judecătorească s-a sfârşit, aşteptăm cu nerăbdare limpezirea apelor.

După ce a făcut o afacere profitabilă cu Primăria, Mariana Muntean, preşedintele ATCOM a încercat, pe post de scuză, să arunce pisica moartă în ograda vecinului: “Deocamdată, credem că Primăria, nu mai este interesată de imobilul de pe strada Rozmarinului. S-au încălcat prevederile contractului deoarece nu a fost achitată decât o singură rată. Dacă problema nu se va rezolva în timpul cel mai scurt, vom acţiona Primăria în judecată”.
Cândea Radu, preşedintele S.C. Comodex: “Această situaţie a fost cauzată de ambiţia lui Florea de a câştiga şi mai mult. Este clar că, în cazul unor spaţii, se va ajunge la licitaţie cu strigare, iar atunci preţul de pornire pentru un metru pătrat va fi accesibil doar anumitor persoane. Din punct de vedere al afacerilor personale, primarul a gândit corect, dar nu şi pentru oraş. Nu înseamnă că, dacă a achitat o rată la imobilul de pe Rozmarinului, Primăria este în această situaţie şi proprietar”.       
La SC Experţilor Tehnici, din păcate, bate vântul la capitolul “furnizare de informaţii”. Evaluatorii Cocs Ludovic şi Chiş Angela nu au putut fi găsiţi în nici una dintre zilele săptămânii trecute. Păi , de…, aveam şi noi o curiozitate în ceea ce priveşte modalităţile de evaluare a spaţiilor.

Dorin Florea a avut în recenta şedinţă de consiliu, din 2 septembrie, o ieşire violentă vizavi de cooperaţie şi legată taman de spaţiile enumerate mai sus. Dorin Florea s-a stropşit la adversarii invizibili: “ştiu că sunt presiuni din partea asociaţiilor meşteşugăreşti, un oraş întreg este terorizat de aceste asociaţii… În aceste spaţii nu se desfăşoară decât ciubucărelile cooperaţiei… Au trăit bine pe vremea lui Ceauşescu, vor să traiască bine şi acum”. Edilul şef s-a enervat pentru faptul că după trecerea în domeniul public a majorităţii spaţiilor râvnite şi de cooperaţie, consilierii sunt încăpăţânaţi, refuzând transferarea acum în domeniul privat şi vânzarea lor la licitaţie cu strigare. De asemenea, a afirmat că blocul de pe Rozmarinului a fost cumpărat de două ori (?!), aserţiune care nu prea stă în picioare, dar demagogia e în Florea.