Taximetria taxelor de protecţie (II)

Piraţii din taximetrie lucrează la adăpostul legal al firmelor din domeniu. Contra cotizaţiilor lunare, patronii încurajează practicarea acestei profesii la negru. În Târgu Mureş, potrivit statisticilor de anul trecut erau autorizaţi 720 de taximetrişti, iar ilegalişti doar 18. Atâta timp

cât patronii scot bănuţi frumoşi de pe spinarea taximetriştilor, pirateria de pe piaţa transportatorilor

în regim de taxi nu va dispărea. Cu toate eforturile

şi nemulţumirile practicanţilor legali. Care cotizează

la bugetul local pentru lipsa parcărilor, la Circulaţie pentru parcări incorecte, depăşiri pe galben, invizibile purtătorilor de chipiu în cazul altor conducători auto.

În Târgu Mureş, transportul public de persoane în regim de taxi este reglementat prin HCL nr.196/2001. Potrivit acesteia, activitatea de taximetrie se poate efectua doar pe baza unei autorizaţii de funcţionare în cazul societăţilor comerciale sau a unei autorizaţii eliberate în baza Decretul Lege 54/1990 persoanelor fizice şi asociaţiilor familiale. Costurile implicate de obţinerea unei autorizaţii trec de câteva milioane bune pentru persoane fizice şi asociaţii familiale. Iar cuantumul amenzilor pentru practicarea fără autorizaţie a taximetriei se situează între 2-3 milioane de lei. Astfel că e de bon ton să nu mai treci pe la RAR, Finanţe, Poliţie, policlinică şi în final pe la primărie pentru a desfăşura o activitate licită. În Târgu Mureş, potrivit estimărilor angajaţilor din Serviciul de Autorizări şi Control Activităţi Economice, numărul piraţilor ce profesează în taximetrie este dublu faţă de cel al taximetriştilor cu acte în regulă. Proliferarea incontrolabilă a acestei practici nu ar fi posibilă fără sprijinul interesat al patronilor marilor firme de taxi. Iar orice afacere legală sau în afara legii costă. Patronii sereleurilor cu activitate de taximetrie sunt de acord ca piraţii să trăiască confortabil sub firmele lor contra unor sume care variază între 150-600 de mii/persoană. Ne referim la cele şapte cu dispecerat: Venus, Relaxa, Bravo, Transaldea, Royal, Cornişa sau VIVA Cornişa. Un exemplu elocvent rămâne Transaldea, cap de listă în activităţile contrare legii. Anul trecut, administratorul societăţii, potrivit declaraţiilor propriilor colaboratori, nu solicita atestatul de la Poliţie sau autorizaţia eliberată de primărie, pentru a le permite să lucreze sub denumirea Transaldea. Singurul lucru de care aveai nevoie erau banii cash pentru plata cotizaţiei. Sumele colectate lunar aterizau în buzunarele celor doi asociaţi, fără să mai treacă prin contabilitatea firmei. Deşi Mihail Aldea se lăuda la un moment dat că nu angajează dacă persoana nu are acte în regulă. În ansamblu la fel procedau şi patronii sau administratorii celorlalte societăţi de taxi, doar la scară mai redusă.

Piraţii impozitelor

Pe lângă încasarea unor taxe necuvenite, patronii firmelor de taxi încurajează eludarea bugetului local de către piraţi deoarece impozitul anual achitat Primăriei de legalişti se învârte în jurul a 4-6,8 milioane anual, la care se adaugă taxa de reautorizare, taxa de parcare, etc. Aceste practici produc o pagubă la buget estimată la peste două miliarde de lei anual. Împotriva practicilor la negru, încurajate chiar de patroni, s-au declarat taximetriştii autorizaţi. Nemulţumirile lor însă rămân fără vreun rezultat, atâta timp cât controalele efectuate de echipe mixte din Primărie, Poliţia Rutieră, Gardă şi chiar Jandarmerie sunt subţirele. Anul trecut, în urma mai multor acţiuni cu această tematică, prada senzaţională au fost 18 transportatori prinşi fără autorizaţie, din 125 de taximetrişti verificaţi. Captura ar fi fost mai mare dacă taximetriştii nu ar fi fost anunţaţi prin staţie de raidurile echipelor de control. Una din concluziile imediate ar fi că depistarea ilegaliştilor şi prinderea în plasă rămâne o problemă de noroc, nu de profesionalism. Iar anul acesta, Poliţia şi SCAE au descoperit întâmplător taximetrişti piraţi. Cât despre încasările de cotizaţii fără chitanţe, taximetriştii au început să se comporte la derută. Probabil Ť sfătuiţi Å¥ de patroni, colaboratorii firmelor de taxi ne-au declarat lucruri care se bat cap în cap. Spre exemplu, un taximetrist de la BRAVO ne-a mărturisit că plăteşte câteva sute de mii pentru firma luminoasă şi staţie, fără a semna vreo convenţie sau a primi vreo chitanţă, în vreme ce altul ne-a susţinut contrariul. La VENUS, la fel. Un taximetrist fără staţie care plătea 200 de mii lunar a recunoscut că Ťînainte ni se tăia chitanţă, dar în ultimele luni, nu ne-au mai dat. Doar nevasta ştie că plătesc, dacă ar trebui să dovedesc, nu aş avea cu ce”. Iar exemplele ar putea continua. În plus, mulţi alţi taximetrişti corecţi spun despre unii colegi de-ai lor că fac parte din diferite reţele de transport a lucrurilor furate şi că Poliţia ar trebui să cerceteze mai îndeaproape activitatea unora. Ceea ce ne-am dori şi noi, nu de alta, dar e bine să ştii în maşina cui te urci.