Å¢ucă-mă Geoană, one more time! Dialog ireal, dar adevărat cu adjunctul DSV Mureș, Cristian Å¢ucă

Declarativ, Cristian Å¢ucă este unul dintre cei care pot și vor să facă treabă, dar se împiedică mereu de cineva. Sau de ceva. La început a fost Meleșcanu, când și-a sinucis ApR-ul, apoi au fost taberele din PSD, care l-au năucit cu jocul lor de picioare concretizat în șuturi în fund. A urmat blocajul de la Direcția Sanitar Veterinară, unde conducerea l-a înghesuit într-o cămăruță de adjunct și l-a îngropat în dosare, pentru a-i pierde urma, energia, inteligența potențială. Acum, Å¢ucă trăiește din nou un moment favorabil. Dacă nu o să i se pună piedică, o să ajungă într-o funcție unde va avea ocazia să ne demonstreze ce poate. Sau ce nu poate!

Cristian Å¢ucă: V-aș invita la mine în birou, dar mi-e rușine…

Rep.: Rușine? Cum așa?

C.Å¢.: Păi uite așa, acolo abia mă mișc eu, e doi pe doi metri, full de dosare… dulapuri de pe vremea lui Ceașcă…e problemă mare cu sediul nostru…

Rep.: Haideți totuși..

C.Å¢.: Bine, hai să vezi, dar să nu te sperii…

Rep.: Ei, nu sunt așa sperios…

(Îmi arată din mers ușile laboratoarelor, niște birouri cât cutia de chibrituri, toaletele… toate de pe vremea lui Gheorghiu Dej. Urcăm la etaj, ne învârtim pe-un coridor și mă bagă într-o hrubă, că nu pot să-i zic mai bine, despărțită de restul camerei de un perete de lemn și sticlă. Trage ușa. Eu trag aer în piept. E durere.)

C.Å¢.: Ei, vezi?

Rep.: Văd…

C.Å¢.: Păi cum dracu să controlez eu firmele și să dau amenzi că n-au toalete corespunzătoare când într-ale noastre, dacă nu ești atent dimineața, poți să calci într-un căcat? Exagerez, un pic, dar ai văzut cum arată…

Rep.: Dezastru…

C.Å¢.: Sau cum să fac analize complicate în niște laboratoare fără dotări ca lumea? Dacă ar fi din nou o amenințare cu anthrax, aici la noi ar trebui să facem analizele… Păi cu ce? Sau biroul ăsta, vedeți cum stau dosarele claie… N-am loc să mă învârt, sunt îngropat în ele. Mă sufoc între ele…

Rep.: Da’ cum s-a ajuns aici?

C.Å¢.: Cum s-a ajuns? Dar nu s-a plecat nicăieri. Avem aceeași conducere de 12 ani. Mari și lați. Au fost bani pentru un sediu nou, doar președintele Autorității de la București a fost, până mai ieri, un mureșean. Roatiș. Consilierul acestuia a fost mureșean, de asemenea. Ne-au sprijinit. Dar nu s-a vrut…

Rep.: Cine n-a vrut?

C.Å¢.: Păi cine… La București spuneau că au alocat bani de sediu, dar nu i-a cerut nimeni. Conducerea de aici zice că nu i-a oferit nimeni acești bani. Ca la balamuc. Cred că de fapt a fost teama directorului actual de a se complica. Mai are 4 ani până la pensie. Ce dracu de sediu îi mai trebuie lui? Nebunie? Proiect, licitație, termene de execuție? S-au virat banii? Nu s-au virat? Sunt probleme serioase când faci o astfel de investiție… N-a vrut să se complice și ne-a ținut pe toți aici, în șandramaua asta, atâția ani!

Rep.: Și acuma? Ce-i de făcut?

C.Å¢.: Acuma sperăm că va fi o nouă conducere și vom vedea cum stăm cu banii la buget. Dar trebuie să facem ceva, e rușinos… Toți colegii spun treaba asta…toți se plâng…Cred că e singurul județ în situația asta. Dar ce voiați să mă întrebați?

Șuturile unei domnișoare

Rep.: Nici nu mai știu…Spuneți-mi, mai umblă vulpile pe centru?

C.Å¢.: Asta să știți că e o problemă serioasă, la nivelul României. Cea a vulpilor. Sunt așa de multe și nimeni nu face nimic. Asociația Vânătorilor a pus pușca jos, ONG-urile care se ocupă cu protecția animalelor sar tot în sus. Dar culmea, numai atunci când e vorba să mai reducem din numărul vulpilor, în rest n-au nicio treabă cu protecția acestor animale! Da, mai sunt vulpi și pe centru, suntem un oraș înconjurat de vulpi. Iar rabia este o boală extrem de serioasă.

Rep.: Ca politica… Spuneți-mi ce vă place în politică?

C.Å¢.: Aaa, păi politica e ca o meserie. Dacă nu simți o chemare, dacă nu te implici, dacă nu progresezi, dacă nu înveți din greșelile tale sau ale altora, nu ai nicio șansă. Îmi place că e un domeniu unde dacă ești responsabil și perseverent, poți face ceva pentru oameni. Asta e cel mai important pentru mine. Să fac ceva. Dacă însă o percepi ca pe o domnișoară ușuratică cu care vrei să-ți faci mendrele, o încurci! Te trântește la pământ de nu te vezi…

Rep.: Ați pornit-o cu ApR-ul lui Meleșcanu. Cum a fost?

C.Å¢.: Ca naiba, am construit din temelii filiala ApR Mureș. Ne-am mișcat bine, pe bănuții noștri, bineînțeles, am avut niște rezultate, am candidat și la Primărie în 2000 din partea acestui partid. Apoi, a venit Meleșcanu și a intrat cu bocancii în noi. În toate filialele. Că n-ați făcut treabă, că n-ați dres, că rezultatele sunt slabe… După ce ne-am spetit toată campania pe banii noștri, fără mamă, fără tată, fără ajutor, de am dus ApR pe locul trei în topul partidelor! Asta a fost marea lui greșeală, atunci a pornit ApR pe topogan… Și în câteva luni era jos.

Rep.: Dar la PSD n-ați mai fost așa singur… V-ați sprijinit de domnul Natea…

C.Å¢.: Da, recunosc, și acum am susținerea domnului Natea, avem o relație apropiată…

Rep.: N-ați luat șuturi din cealaltă tabără a PSD-ului?

C.Å¢.: Ei, nu… Am luat șuturi chiar din tabăra lui Natea, am luat șuturi de nu m-am văzut, de nu mai înțelegeam ce mi se întâmplă… Vorbeam cu omul, știam sigur că mă susține, și alții, ca diversiune, îmi spuneau că, de fapt, nu e așa. Am încasat destule, din toate taberele…

Subsecretar la București, dar mai aștept

Rep.: Ați fost la Brașov weekendul trecut? Ce v-a promis Geoană?

C.Å¢.: Ce putea să-mi promită? Lucrurile ăstea, numirile pe funcții, nu se decid între un șpriț și două sărmăluțe. Am învățat atâta în politică! Am avut anterior discuții despre un post de subsecretar de stat la Autoritatea Sanitar -Veterinară dar mai trebuie așteptat puțin. Nu s-au numit încă toți secretarii de stat, abia a trecut bugetul… Este timp…

Rep.: Dar la nivel local, v-ați mulțumi cu funcția de director al DSV?

C.Å¢.: Sigur că aș fi mulțumit, câtă vreme aș putea urni această instituție din inerția în care se mișcă de 12 ani. E destul.

Rep.: La Agenția de Dezvoltare Rurală și Pescuit nu ar fi bine?

C.Å¢.: Nu că ar fi rău, dar aceasta este din nou o diversiune. Un coleg de-al meu din PSD a vehiculat această variantă. Mi-a zis, hai băi, du-te acolo, sunt bani grămadă, te pricepi pe domeniu. Dar aceasta nu era între opțiunile mele.

Turbarea mieilor

Rep.: Există turbare în politică? Dați-mi două nume..

C.Å¢.: Ha, ha. Există sigur, după ce evoluezi în acest domeniu, dacă nu ai grijă, ajungi de ți se urcă la cap. Se întâmplă în special celor care ajung la București ca mielușeii și se trezesc înconjurați de lupi bătrâni… Odată mușcați, devin turbați. Dar îi vezi după patru ani cum se întorc în județ cu coada între picioare și redevin mielușei. Nu vă dau nume, îmi pare rău, dar oricine îi poate recunoaște…

Rep.: La DSV cum merge treaba pe teren? Pe cine ați mai controlat?

C.Å¢.: Noi facem aici o treabă mult mai complexă, nu numai controale. Avem mai multe departamente, fiecare cu munca lui. Merge bine, noi suntem autoritatea cea mai în măsură să verificăm calitatea alimentelor și sănătatea animalelor. Nu alții…

Rep.: Chiar așa, câte organe de control vă călcați în picioare?

C.Å¢.: Sunt, foarte multe. Prea multe. Plecăm noi de la control, vin alții. Înaintea noastră au fost alții. E o nebunie. Eu, ca veterinar, dacă asta am învățat în facultate, văd o bucată de carne în galantar și-mi dau seama dacă-i bună sau nu. Ceilalți vin, verifică eticheta cu termenul de garanție și atât. Bifează într-un caiet, dau amenzi…Astea-s statistici. Noi, veterinarii știm însă cel mai bine. Când se pune problema de o toxiinfecție alimentară, noi răspundem. Nu alții, tot felul de textiliști și prelucrători prin așchiere reșapați în organe de control.

Rep.: Vă școliți acum la Colegiul Național de Apărare? De ce?

C.Å¢.: Eu întotdeauna am fost un tip studios, așa simt eu că progresez. Învăț multe acolo, îmi place. Și apoi și siguranța alimentară are legătură cu siguranța națională, în caz de ceva, nu? Adevărul e că mă simt bine la București.

Rep.: Bine, domnule Å¢ucă, vă mulțumesc… Totuși, văd că monitorul calculatorului e nou…

C.Å¢.: Mda, cam singurul lucru din birou care strălucește pe aici. Îmi cer scuze încă o dată pentru ce ați văzut. Sper ca la următoarea întâlnire să vă pot oferi și o cafea…

Rep.: Ha, ha, da, n-ar fi rău, mersi, să ne vedem cu bine!.

A consemnat Alin BOLBOS

Amenințarea cu anthrax să mai aștepte

„Sau cum să fac analize complicate în niște laboratoare fără dotări ca lumea? Dacă ar fi din nou o amenințare cu anthrax, aici la noi ar trebui să facem analizele… Păi cu ce? Sau biroul ăsta, vedeți cum stau dosarele claie… N-am loc să mă învârt, sunt îngropat în ele. Mă sufoc între ele…”

Rusu vrea o bătrânețe liniștită

„Cred că de fapt a fost teama directorului actual de a se complica. Mai are 4 ani până la pensie. Ce dracu de sediu îi mai trebuie lui? Nebunie? Proiect, licitație, termene de execuție? S-au virat banii? Nu s-au virat? Sunt probleme serioase când faci o astfel de investiție… N-a vrut să se complice și ne-a ținut pe toți aici, în șandramaua asta, atâția ani!”