O clinicã cu suflet

Profesorul Mihai Lucan, directorul Institutului Clinic de Urologie și Transplant Renal din Cluj Napoca, este de loc din județul Botoșani, iar școala și liceul le-a terminat la București. În anul 1972 a absolvit Facultatea de Medicinã Generalã din cadrul Universitãții Carol Davila din București. Apoi, o perioadã, a fost medic la Spitalul Fundeni din București, dupã care, din anul 1990 a venit la Cluj, fiind conferențiar și apoi, din 1992, profesor. Din anul 2005 este șef al Oficiului Regional de Transplant Cluj. În vasta sa activitate medicalã, pofesorul Lucan a bifat nenumãrate cursuri de specializare în strãinãtate, participãri la o serie de congrese internaționale, fiind membru în Societãți științifice interne și internaționale și având editate o sumedenie de cãrți și studii. Din 1990 și pânã în prezent, profesorul doctor Mihai Lucan a executat peste 26.500 de operații urologice și peste 21.000 de operații endoscopice și laparascopice. Din 1990 este șeful Disciplinei de Urologie în cadrul Universitãții de Medicinã și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj Napoca.

Între douã operații, profesorul Lucan a acceptat cu greu o discuție. Și asta nu pentru cã vorbele-i sunt strãine ci întrucât, “menirea noastrã, a chirurgilor, este sã fim alãturi de oameni în momentele lor grele. Pacientul trebuie sã ne simtã lângã ei pe patul de spital. Un chirurg este mai presus de toate un om, care are grijã de semenii sãi, și nu nu mai un doctor care taie cu bisturiul”. Iar discuția a fost destul de scurtã, întrucât un copil de șase ani aștepta ca omul Lucan sã-i redea bucuria de a trãi.

Cinci ani de succese

Reporter: Clinica de Urologie și Transplant Renal din Cluj este extrem de renumitã. Care este secretul acestei reușite?

Mihai Lucan: Anul acesta vom sãrbãtori cinci ani de când s-a înființat Institutul Clinic de Urologie și Transplant Renal. Un astfel de institut este un centru de referințã metodologicã atât științific cât și medical. Argumentația pentru aceastã afirmație constã în faptul cã institutul nostru desfãșoarã operații ce acoperã întreaga arie de intervenții specifice urologiei. De altfel, în afarã de București, noi suntem singurul institut din țarã cu acest specific, care, la cele 100 de paturi disponibile, poate sã acopere întregul evantai de patologie urologicã.

Rep.: Spuneți-ne mai pe larg care este activitatea clinicii.

M.L.: În clinica noastrã se realizeazã de la intervenții de patologie malformativã pediatricã, asta însemnând pacienți cu vârste foarte fragede, pânã la intervenții la pacienți în vârstã, cãrora li se extirpeazã anumite tumori. Un alt element important îl constituie modul în care abordãm întreaga noastrã activitate. Dacã acum 15 ani când am venit eu în aceastã clinicã se fãceau doar operații clasice, adicã operații deschise sângerânde, în prezent, 75% din operațiile pe care le efectuãm sunt operații fãrã tãieturã, nesângerânde. Metodele abordate în prezent sunt endoscopice și laparoscopice, adicã, într-un limbaj uzual, reușim sã spargem pietrele cu ajutorul unor aparate performante. Un pacient care suferã o asemenea intervenție poate pleca acasã dupã numai 2-3 zile de la aceasta.

Rep.: Prin ce se diferențiazã Clinica de la Cluj de altele?

M.L.: Noi dorim sã oferim pacienților noștri cea mai modernã și eficientã aparaturã. Din acest punct de vedere unii ar putea sã-mi reproșeze faptul cã nu neapãrat cel mai modern aparat este și cel mai eficient, dar rãmâne la decizia fiecãrui colectiv sã aplice metodologia verificatã pe care o considerã cea mai bunã.

Clinica noastrã a transformat aceste noi concepte și abordarea patologicã în multe premiere pentru medicinã româneascã. Suntem de departe institutul medical din România care are la activ cele mai multe deschideri de drum la nivel național, european și chiar mondial.

Premiere peste premiere

Rep.: Spuneți-ne câteva dintre aceste premiere ale institutului.

M.L.: Pe plan național, o realizare foarte mare a fost introducerea transplantului renal în anul 1992. Din 1992 și pânã în anul 1997, noi am fost singurul institut național de transplant care funcționa în coordonatele sistemului european. Pe atunci eram deja și membri ai unui sistem european de transplant, coordonat de la Roma. De fapt, acolo am început și operațiile de transplant, iar la un moment am reușit sã-i depãșim pe cei care ne-au fost profesori. Acest lucru a fost posibil prin varietatea tehnicilor operatorii și, mai ales, prin cazurile complexe pe care le-am rezolvat fãrã probleme. Institutul nostru a fãcut pentru prima datã în România un transplant la copii foarte mici. De asemenea, noi am reușit o altã premierã pentru Europa de Est, când am realizat transplantul și recoltarea unui rinichi cu malformații. Clinica de Urologie din Cluj a reușit pentru prima datã în Europa și chiar în lume sã facã operații de transplant încrucișat de tip domino între donatori vii, neînrudiți. Este bine de știut faptul cã 85% dintre transplantați au un donator viu. Însã, pe mãsurã ce se dezvoltã activitatea de transplant, scade gradul de compatibilitate între cel care doneazã și cel care ar trebui sã primeascã.

Astfel, familiile bolnavilor sunt extrem de frustrate din cauza faptului cã apare un donator înrudit, care însã nu poate sã doneze rinichiul, nefiind compatibil. Pentru a soluționa problema adunãm douã-trei perechi de bolnavi și donatori și schimbãm rinichi pe linia compatibilitãții. Din punct de vedere al definiției sunã destul de simplu, fac schimb de rinichi, dar practic înseamnã cã în ziua respectivã facem de exemplu șase operații, adicã trei transplanturi. Iar aceastã intervenție complexã dureazã în medie 8-10 ore.

Ca o premierã mondialã am fãcut transplanturi și cu patru perechi de bolnavi. O echipã de medici din Boston care se ocupã de transplanturi a încercat sã ne concureze și au publicat în jurnalul lor faptul cã ei au realizat pentru prima datã în lume transplaturi concomitente încrucișate. Însã noi le-am trimis acestora jurnalul nostru prin care dovedeam cã noi am fãcut aceste intrevenții cu o jumãtate de an înaintea lor. O altã premierã pe care am realizat-o constã în recoltarea unui rinichi laparascopic. Persoana cãreia i se recolteazã un rinichi printr-o astfel de metodã poate pãrãsi spitalul în maxim 2 zile. De altfel, noi am recoltat robotic și laparoscopic rinichiul, operația fiind coordonatã prin satelit de la Munchen. Detalii și chiar imagini despre aceastã operație se pot gãsi pe site-ul www.renaltransplant.ro

Saloane de 2-3 paturi

Rep.: Câți pacienți se interneazã anual în clinicã?

M.L.: În medie se interneazã 6.600 de pacienți cu vârste diferite. Marea majoritate a bolnavilor au vârste cuprinse între 15 și 64 de ani, clinica noastrã primind zilnic bolnavi din toatã țara.

Rep: Cu ce probleme administrative se confruntã în prezent clinica?

M.L.: Avem probleme mai ales din cauza celor care ne furnizeazã materiale medicale dubioase, în urma licitațiilor. Fondurile prin care s-a fãcut amenajarea clinicii au venit strict din sponsorizãri. Aparatura modernã cu care este dotat spitalul a fost achiziționatã prin Ministerul Sãnãtãții. Când am venit în aceastã clinicã, era o secție care arãta deplorabil, pacienții fiind internați în saloane de câte zece paturi.

În prezent, saloanele noastre au câte 2-3 paturi, cu toalete separate. Prin sponsorizãri am reușit sã punem la punct o clinicã modernã și astfel sã încercãm sã facem pacienții sã treacã mai ușor peste problemele fizice. Trebuie sã menționez faptul cã în ciuda celor câteva mii de internãri anuale, spitalul nostru nu are datorii la stat.

Bazaconii cu hepatita C

Rep.: Cât de greu este sã ajungi un profesor de renumele dumneavoastã?

M.L.: Mai mult de 75% din viațã mi-am petrecut-o în clinicã. Este o viațã sacrificatã, dar altfel nu poți face performanțã. Important este cã familia mã înțelege și am toatã susținerea celor dragi. Per ansamblu, trebuie sã recunosc cã sunt mulțumit de ceea ce am realizat.

Rep.: În ultima perioadã numele dumeavoastrã a fost implicat într-o serie de scandaluri? Ce ne puteți spune despre acestea?

M.L.: Eu consider cã, dacã ar fi existat fundamentare, s-ar fi vãzut. Oamenii au încercat sã facã o corelare între mine și infecția respectivã.

În primul rând bolnavii infectați cu virusul hepatic au avut intervenții foarte diferite. Virusul hepatic nu poate fi identificat pe lamã cum se face cu microbul. Nu poți gãsi cu certitudine cauza, atâta timp cât nu existã posibilitatea de vizualizare a virusului hepatic. Într-o clinicã precum a noastrã, cu un nivel de curãțenie impecabil, este imposibil sã existe virusul hepatic. Acest virus se poate lua de pe obiecte într-o clinicã unde condițiile igienice sunt precare și unde existã o neglijențã mare în sistemul de sterilizare. Dupã toate acestea am luat mãsuri draconice, astfel cã fiecare asistentã semneazã pentru pacient.

“Nu vãd nici o reformã”

Rep.: Sistemul sanitar românesc trece printr-o serie de reforme. Considerați cã direcția în care se îndreaptã lucrurile este cea bunã?

M.L.: Eu nu vãd nici o reformã, atâta timp cât fiecare dintre cei care ajung la putere dãrâmã tot ceea ce a fãcut cel dinainte și o iau de la început. În acest fel nu cred cã se va face curând reformã.

Rep.: Unul dintre subiectele de presã de sãptãmâna trecutã a fost cel legat de asigurãrile de sãnãtate. Se vechiculeazã versiunea potrivit cãreia banii aferenți asigurãrilor nu ajung nicidecum în spitale ci într-o serie de gãuri negre. Ce ne puteți spune în acest sens?

M.L.: Este evident cã banii nu ajung în sistem. Eu consider cã sistemul este prea stufos, existând prea multe spitale, multe dintre ele nefiind eficiente. Poate cã o soluție ar fi reducerea acestor spitale neeficiente din sistemul medical.

Operație de 20 de ore

Rep.: Care a fost cea mai lungã operație a dumneavoastrã?

M.L.: În 1996 am intrat în operație împreunã cu echipa la ora 20.30 și am ieșit din operație a doua zi la patru dupã masa.

Rep.: Ce program are un medic specialist de talia dumneavoastrã?

M.L.: De obicei sunt la clinicã de dimineața pânã seara, cu excepția zilelor în care avem transplanturi complicate sau un donator cadavru și atunci stau împreunã cu echipa câte trei zile în spital.

Rep: Sunteți mulțumit de ceea ce ați realizat în prezent?

M.L.: Sunt mulțumit în mare parte de ceea ce am realizat pânã în prezent. Eu am încercat sã fac întotdeauna bine, dar este adevãrat cã nu am reușit întotdeauna acest lucru. Multã lume poate sã îmi gãseascã și defecte din cauza modului meu de abordare al problemelor. Poate cã am deranjat, dar asta numai pentru cã întotdeauna vreau sã fie eficient și din aceastã cauzã uneori sunt prea direct.

A consemnat Denisa HONCIUC