Balada caselor confiscate

Un proiect vechi de 30 de ani readus periodic în actualitate, este posibilitatea demolării caselor de pe strada Baladei pentru construcția unei “noi” șosele care să preia mare parte a circulației din centrul orașului. Ce nu au reușit comuniștii să facă, se ambiționează primarul să ducă la bun sfârșit. Doar că acum proprietatea privată e sfântă. Locatarii caselor respective se opun demolării atâta timp cât primăria nu le face o ofertă corectă de preț, sau nu le oferă alte variante viabile, cu atât mai mult cu cât strada Baladei este o stradă ultra centrală.

E bine știut de toată lumea că circulația pe drumurile noastre publice este la orele de vârf aproape imposibilă, iar în celelalte momente ale zilei, sufocantă. Doar noaptea mai sunt anumite clipe de respiro. În aceste condiții este clar că se impune realizarea unor variante de străzi care să fie capabile să ajute la fluidizarea circulației. Una din variantele cele mai agreate de primăria Târgu Mureș este aceea de demolare a caselor de pe strada Baladei și devierea circulației pe noua variantă de șosea care va trece pe acolo și care va face legătura între Cuza Vodă – Horea și Aurel Filimon până pe Călărașilor. Este vorba de o străduță lungă de 200 de metri, care a născut vii controverse între edili și cele șapte familii care locuiesc acolo.

Ce zic locatarii

Casa de colț, prima vizată a fi demolată adăpostește “Caffe bar Bobby”, proprietatea lui Sorin Popa. A cumpărat partea de casă în care este barul, în urmă cu niște ani, a renovat-o și acum își conduce mica afacere. Vestea demolării nu este nouă nici pentru el. “În viziunea primarului casa ar trebui să dispară. Dar oare de câte ori trebuie reamintit că aici e vorba de proprietate privată? Am fost chemați la primărie pentru discuții și oferte, dar cine ar accepta oferta Primăriei de 500 milioane de lei? Să fim serioși. Din munca de aici îmi întrețin familia. Este vorba despre un spațiu situat ultracentral. Nu am spus niciodată că dacă oferta Primăriei ar fi corectă nu aș accepta. Am lăsat la primărie o întâmpinare cu pretențiile mele și dacă sunt de acord, în câteva zile părăsesc spațiul. Iar dacă cererea mea li se pare nerealistă, să vină ei cu o propunere bună pentru amândouă părțile”, ne-a spus Sorin Popa. Cealaltă parte a casei este locuită de Silvia Sandor o pensionară de 81 de ani. “De 50 de ani locuiesc în casa asta. Eu nu știu ce anume a făcut fiul meu pentru că el a discutat cu cei de la Primărie când au venit să ne spună că se va demola, dar eu nu ies din casa mea până nu încep demolările pe stradă. Dacă o să înceapă vreodată”, ne-a spus femeia cu o undă de speranță în glas. Următorii locatari trăiesc în aceeași incertitudine ca restul străzii, dar probabil pentru ei ar fi o ușurare dacă dorința primăriei s-ar materializa pentru că acea casă în care locuiesc este poate cea mai dărăpănată casă din oraș.

Trecând peste gândul demolării, un locatar, Grigore Dan Lungu tocmai a terminat renovarea casei pe care a dat-o începând de azi, în chirie. “Sunt absolut de acord cu demolarea caselor. Condiția este ca primăria să angajeze o societate care să evalueze casa și terenul. Punct. În secunda în care mi se oferă prețul de piață real pe care-l merită o proprietate situată ultracentral, preț pe care-l știu și agențiile imobiliare, îmi dau acordul de demolare. Până acum însă nu a fost cazul pentru că ofertele primăriei au fost execrabile”, ne-a spus Dan Grigore Lungu.

Următoarea pe listă este o casă IGL în care locuiește de peste 25 de ani familia Nagy Lajos și Kiss Iren. În cazul lor problema se pune altfel. Primăria este obligată să le ofere un spațiu de locuit asemănător și ei trebuie să accepte. “Nu știu dacă ne vor oferi o locuință dar în stradă nu ne pot scoate. În corturi nu putem sta. Așteptăm să vedem ce va mai fi în continuare”, ne-a spus Kiss Iren.

Urmează un alt bar, al cărui proprietar este foarte tranșant. “Nu am ce discuta cu cei de la primărie. Casa și terenul sunt ipotecate la bancă așa că varianta de demolare pică din start. Doar dacă au atât de mulți bani încât să acopere ipoteca și să ne dea valoarea reală a casei și a terenului. Și posibilitatea de a ne deschide afacerea în altă parte, într-un vad cel puțin la fel de bun”, ne-a spus Arpad Bodoni. Clădirea care încheie șirul caselor de pe strada Baladei a fost și ea proaspăt renovată, însă nu am putut lua legătura cu proprietarul. Dar locatarii străzii au spus că stau “pe baricade” împreună.

Realitatea este că…

Trăim într-un stat de drept care apără dreptul la proprietate, în constituție stipulându-se clară că dreptul la proprietate este sfânt. Pășind dincolo de coperțile legii fundamentale însă, dăm de oameni. Oameni care conduc o perioadă destinele unei zone și care în acea perioadă de domnie vor să ctitorească. Și este foarte bine. Dar cu ce preț? În acest caz unul foarte mic dacă stăm să ne gândim la sumele pe care le oferă proprietarilor în schimbul caselor și al terenurilor și cu un preț foarte mare plătit de cei care până la urmă vor fi nevoiți să iasă din casele lor pentru ca cele peste 130.000 de mașini ale orașului să aibă pe unde trece. Până atunci însă primăria trebuie să își rezolve în instanță litigiul pe care îl are cu Biserica romano-catolică, în viziunea căreia demolarea clădirii care pe drept aparține parohiei lor, situată tot pe această stradă, nu este o opțiune viabilă. Poate acum primăria regretă că în urmă cu niște ani a demolat o clădire, veche ce e drept și insalubră, a respectivei parohii, și nu s-a ținut de promisiunea de a le da alta în schimb.

Proiectul mai este stopat și de lipsa fondurilor. Dacă ar fi să facă o ofertă corectă locatarilor de pe această stradă, suma ar trebui să depășească 35 de miliarde de lei. Iar apoi lucrările pentru drum ar mai costa alte 300 de miliarde de lei. Ori acești bani nu există, susțin unii dintre consilier. Aceiași consilieri care au spus că își dau acordul pentru proiectul demolării caselor de pe strada Baladei, doar după ce Primăria va rezolva mulțumitor pentru ei, litigiul cu romano catolicii. Așa că, povestea continuă.

Ce spune primarul?

În urmă cu doar o lună, la una din conferințele de presă primarul a spus: “O viață întreagă am muncit ca să pot ieși din cutiile alea de apartamente, să am proprietatea mea, o casă, să trăiesc la casă. Să nu depind de vecini la regie și să scap de zgomotul făcut de alții”. E foarte corect ceea ce a afirmat. Ce ar spune dacă ar veni cineva la el și l-ar scoate din casa lui pentru care a muncit o viață? Și nu i-ar da nici un preț corect? Oamenii de pe strada Baladei nu sunt nici chirurgi, nici avocați, nici primari. Sunt oameni care au muncit din greu, cu puterea brațelor și-au făcut o viață. Au avut același ideal cu el. Dacă proiectul de modernizare al orașului necesită un nou drum, să se facă. E în interesul nostru. Dar să se facă la un preț corect.

Eugenia KISS