Biserica – inimă de aur
Unul dintre cei mai iubiți luncani este părintele Burian. A venit în Lunca Bradului în 1989 și de atunci ajută pe toată lumea. În urmă cu șase ani a observat că mulți dintre copiii din Lunca Bradului nu au ce mânca. Acum, la Casa Parohială iau masa 70 de copii. Cartofii și fasolea sunt preferate la masă. Donațiile celor cu inimă mare le asigură măcar cele 10 pâini zilnice.
“Acum șase ani și jumătate doi săteni au murit. Erau soț și soție. Au lăsat în urmă 10 copii. Patru erau deja la casa lor, dar nu știam ce se va întâmpla cu ceilalți. Așa că am întrebat-o pe sora cea mare ce se va întâmpla cu frații ei. Ea a spus că acolo unde își hrănește cei cinci copii ai ei mai e loc și de ceilalți șase frățiori. Atunci mi-am dat seama că și Biserica ar putea face ceva pentru credincioși.” Așa își începe povestea părintele Vasile Burian. Are barba mare, ochii plini de bunătate. E parcă un personaj din povești. Numai că realitatea nu e o poveste. Lunca Bradului era o localitate prosperă până când cele două fabrici forestiere s-au închis. Atunci, mulți dintre luncani au rămas fără locuri de muncă. “Familii întregi au rămas să trăiască din ce pot. Mai rău este că oamenii ăștia nu vor avea nici măcar pensii. S-a încercat repunerea fabricilor lor în funcțiune, dar sunt mastodonți, nu au nici o șansă”, explică părintele. Mulți dintre cei care au crescut animale au descoperit că nu pot trăi din asta, iar 180 de familii trăiesc la bloc, deci nu au nici măcar un petec de pământ. “Pământul bun este vatra Mureșului, dar puțini pot lucra acolo. Unii mai merg la Ocolul Silvic și culeg fructe de pădure în august-septembrie. Alții lucrează cu ziua”, explică părintele, care este asaltat tot timpul de cei care au nevoie de un mic ajutor.
Fără pachețel la școală
“Am predat la școală, iar în pauza mare le spuneam copiilor poftă bună. Atunci am observat că doar câțiva aveau un pachețel”, povestește Vasile Burian. Acum, 70 de copii mănâncă în fiecare zi, după școală, o masă caldă. Sunt împărțiț în serii de câte 15, iar Biserica este deschisă pentru a mulțumi. “școala nu este departe de Biserică, dar faptul că la noi în comună nu sunt trotuare ne face să ne rugăm în fiecare zi să nu pățească vreun copil ceva în drum spre masă”, mărturisește părintele, care adaugă că “indiferent de naționalitate, religie sau sex, toți copiii sunt așteptați aici.” Programul părintelui începe la 5:30, când merge să cumpere cele zece pâini prospete de la brutărie: “Câteodată cineva ne plătește pâinea. Cei mai mulți lasă bani și își păstrează anonimatul. Unii sunt cei care și-au construit de curând case aici, medici, oameni cu bani.”
Pitoci și fasole
“Felurile de bază sunt fasolea și cartofii. Mulți dintre copii nu au mâncat vreodată carne și nu le place. Altora nu le plac pastele. Nu sunt dechiși la nou, preferă ce știu ei. Ca desert primesc o bomboană, un măr sau pâine cu gem.” Părintele ne povestește și despre cum reușește să aibă în fiecare zi ceva de mâncare: “Eu și preoteasa ne descurcăm. Am strâns pentru iarnă două tone de cartofi, plus alți saci donați de la credincioși. Un prieten ne-a dat un porc. L-am tăiat și l-am păstrat, avem congelatoare mari, speciale pentru păstrare.” Printre donatorii cu suflet mare se află și una dintre fetele care o dată a mâncat la masa părintelui, iar acum are o situație bună, în alt oraș. A trimis în Luncă o mașină cu paste și sos. Alții trimit vegeta, ulei, sare. Cei mai mulți nu renunță la anonimat: “Am găsi și în Biserică bani pentru copii, cei care erau în trecere și știau de copiii noștri i-au lăsat în Casa Domnului”.
Părintele este mai tot timpul la dispozoția sătenilor. Dacă vreun om de altă religie are o problemă, tot la părintele Burian apelează. “Am trei fete”, se laudă părintele, și are de ce. Soția și cele două fiice sunt cele care îl ajută să continue treaba începută cu ani în urmă.
“De câțiva ani, chiar și Revelionul îl facem la Biserică. Nu aruncăm cu petarde, ne întâlnim și ne rugăm. După aia, ne distrăm”, spune părintele. Printre planurile de viitor se află și contruirea unei case în care copii să mănânce și să își facă lecțiile, supravegheați de învățătoare. “Niște tineri de la Filantropia Alba Iulia ne vor ajuta să facem un proiect pentru a ni se aproba o sumă de bani. Sperăm să reușim”, a spus părintele.
Una dintre cele mai iubite învățătoare din Lunca Bradului a fost tare impresionată de tragedia care a lovit Asia de Sud-Est. Emilia Ciortea împreună cu copiii din clasa întâi au bătut din poartă în poartă pentru a aduna bani, care să le fie de folos copiilor de acolo
“De 30 de ani lucrez cu copiii. Ei sunt parte din mine. Orice lucru care îi afectează pe ei, mă lovește și pe mine. M-am gândit să facem ceva! Am apelat la copilașii mei, care sunt în clasa întâi și nu conștientizează încă ce s-a întâmplat, dar vor înțelege mai multe la orele de educație civică, când vor învăța despre UNICEF , despre cum este să întinzi mâna cuiva care are nevoie de ajutor. Chiar dacă viața aici este foarte grea, ei au dat din puținul lor. Am reușit să strâgem 10 milioane de lei. Pentru noi este o sumă mare, sperăm să fie de ajutor.”
“Vezi în pauze cum se uită unul la altul, cu milă, pentru o bucată de păine. Gândul lor este la ora 12, când mănâncă poate singura lor masă caldă. Ceea ce face părintele și familia sa este nemaipomenit. Nu precupețesc nimic pentru copii.”
Ciortea Emilia, învățătoare
“Este deosebit ce face părintele, dar asta nu rezolvă problemele din comunitate. Niște, printre care și o fabrică de mobilă, sperăm noi că vor avea rezultat pentru luncani.
Ioan Pârlea, primar
