Uncategorized

Plutașii de pe Valea Mureșului

“Când aveam 5-10 ani, îi priveam pe cei care coborau cu lemnele pe Mureș. Veneau din Lunca Bradului și Răstolița și mergeau până la fabricile de cherestea din vale. Comerțul ăsta s-a păstrat și după primul război mondial, până s-a făcut calea ferată”, își începe povestea Csatlos Janos. Are 94 de ani și este unul dintre cei mai bătrâni oameni din Lunca Mureșului.

“Mai am încă trei frați, toți la fel de bătrâni ca mine. În sat mai este doar o femeie mai mare ca noi, are 96 de ani”, mărturisește bătrânul, care nu își arată deloc vârsta. Este energic și se vede că îi place să povestească despre tinerețe. Spune că, atunci când era tânăr, situația din sat era una foarte grea: “Pe atunci, nu erau aici decât vreo 4-5 familii care aveau pământ. Ei erau considerați bogații satului. Restul oamenilor lucrau ce puteau. Acum e mai bine, măcar avem o pensie”, povestește Csatlos Janos.

Trecutul se împletește cu prezentul

“Suntem câțiva, cu vârstă medie, care mai necăjim agricultura. Tinerii nu vor să se apuce de asta când văd că ce producem este doar pentru hrana noastră”, adaugă Ioan Csatlos, unul dintre foștii viceprimari din Aluniș, comuna de care aparține satul Lunca Mureșului. Ioan Csatlos este unul dintre cei care a analizat timp de mulți ani istoria satului, dar și trecutul plutașilor. “Transportul cu lemne pe Mureș se făcea, de cele mai multe ori, pentru folosul propriu. Zona de pe malul Mureșului era una săracă, de aceea mulți dintre locuitorii din satele de aici lucrau în toată țara, pe unde puteau. Se întorceau la sfârșitul iernii, când Mureșul creștea. Odată cu topirea zăpezii sau cu ploile de primăvară, transportul lemnului pe Mureș se făcea ușor. Era o operațiune destul de periculoasă, bunicul meu fiind unul dintre cei care s-a îmbolnăvit grav după ce a sărit în apă să lege pluta de mal. Apa era aproape înghețată, așa că atunci când a ajuns acasă era prea târziu.”

Cu pluta în jos, pe Mureș

“Lemnele se scoteau din pădure cu caii, până pe malul Mureșului. Acolo, bărbații le legau bine, făcând 6-7 plute, despărțite de 12 metri”, povestește fostul viceprimar. Mulți dintre cei care duceau lemnele acasă, pentru a le folosi în anul următor. Alții făceau un mic comerț, reușind să le vândă pe drum sătenilor de pe Valea Mureșului. Totuși, cel mai bine câștigai atunci când duceai lemnele la fabricile de pe malul Mureșului.

Mureș mort

Aceasta este denumirea din bătrâni a satului. Până în 1300 râul trecea prin mijlocul satului, “chiar prin curtea actuală a Bisericii Ortodoxe. De altfel, primele atestări ale satului sunt de pe la 1320. Å¢in minte că, atunci când eram copil și erau inundații mari, apa ajungea până în centrul satului, unde este lăptăria. Acolo era și o moară”. Fosta albie este acum teren fertil, pe care se face agricultură. Aproape de mijlocul satului mai trece un fir de apă. “Este o rămășiță de Mureș. Așa spun bătrânii”, povestește Papp Gheorghe, directorul Casei de Cultură din Lunca Bradului.

Tradiții și cultură de la sași

La prima vedere satul este curat și îngrijit. Casele sunt proaspăt văruite, iar unele păstrează urma istoriei. Cea mai frumoasă poartă din sat este una săsească. Câteva case au exteriorul placat cu bucăți de faianță: “Nu știu de unde provine acest obicei. În zona noastră sunt câteva exemple”, mărturisește Papp Gheorghe. Biserica Ortodoxă este una dintre cele mai frumoase din comună. A fost cândva din lemn. Apoi a ars, iar doisprezece familii au construit alta. Zona Aluniș este renumită prin tradițiile bogate și originale: “Din păcate, acum nu se mai respectă. Fiecare e preocupat de cum să trăiască, cum să lucreze”, explică Papp Gheorghe. Cât despre Căminul Cultural, acesta nu este, ca în multe sate, loc de discotecă. “La noi se mai fac petreceri, dar cum nu mai sunt mulți tineri în sat… Acum schimbăm, parchetul care s-a umflat”, încheie directorul instituției.

Corina ALBOTA

Plute cu sare pe Mureș

Prima atestare istorică a localității Ocna Mureșului coincide cu atestarea problemelor localnicilor în transportul sării cu plutele, pe Mureș, în 1695. Documentele arată că din portul regal de lângă Dej plecau plute încărcate cu sarea din Ocna Dejului. Drumul, cunoscut ca fiind “al sării”, ajungea până la Szaloc.

Show More

Related Articles

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Back to top button
Close