Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc
Un vultur din Carpati s-a ridicat la cer.
A fost rapit la 32 de ani.
Eroul muresean Petre Tiberius s-a sacrificat pentru fiecare dintre noi. Chiar daca aceste cuvinte banale nu acopera valoarea absoluta a gestului sau de a lupta pâna la moarte pentru România, în îndepartatul Afganistan…
Rafale de Kalasnikov a tras în scoala militara. Rafale de pistol mitraliera a tras si el pe teatrul de operatiuni. Ultima clipa i-a fost retezata de un glont ucigas.
Tot cu rafale de arme a fost salutat ieri si la coborârea în locul de veci din Cimitirul Eroilor din Târgu Mures.
Junimistul Petre Carp, lider al Partidului Conservator, a militat în 1914 pentru intrarea României în primul razboi mondial de partea Germaniei. Regele Carol de Hohenzolern, neamt fiind la obârsie, a acceptat vrerea natiunii. Si a hotarât sa luptam pentru reîntregirea tarii. Marea Unire a venit si datorita sutelor de mii de militari trecuti în rândul eroilor.
Fiii politicianului Petre Carp au cazut pe câmpurile de lupta.
Una e sa fii politician, alta parinte de soldati în razboi…
Suntem în Irak si în Afganistan cu trupe pentru ca tara a decis sa intram în NATO si UE. Priviti doar la ce se întâmpla la fratii nostri de peste Prut…
Unul dintre stâlpii rezistentei românesti anticomuniste din muntii Fagaras, Ion Gavrila Ogoranu, ne da o povata demna si pentru zilele de azi. Brazii se frâng, dar nu se îndoiesc. Asa si cu maiorul Petre Tiberius…
În decembrie 1989 urmaream telerevolutia. Prin fata ochilor mi-au trecut multe, foarte multe cruci. Pe una scria: locotenent Ghita Mare Gabriel. Era comandantul nostru de pluton TR de la Cercetare Diversiune. Noi, leatul 88, liberasem în iunie 1989. Cei de la trupa au mai ramas. Multi, cei mai multi dintre colegii si ofiterii nostri, au fost ucisi la revolutie în Bucuresti. Studenti de la Cluj ne-am pornit spre capitala pentru a ne reculege la mormintele celor ce ne-au fost dascali într-ale armelor. Atunci, cei rapusi din armata înca erau huliti. Apoi, cu timpul, au devenit eroi.
Oare ce mai face fiica lui Ghita Mare?! A împlinit 20 de ani…
La Ziarul am facut un material cu tinerii de 13-15 ani, la vremea lui 1944, din satele muresene din preajma Oarbei de Mures. Dupa spusele lor, vreme de trei saptamâni au îngropat eroii de la Oarba.
La salva de onoare am tresarit…
La plecare ramasese garda de onoare a colegilor militari…
Macar am învatat, târziu, sa ne cinstim eroii de azi. Cel putin pentru o zi. Ca pe cei de ieri… nu trebuie decât sa mergeti sa vedeti cum arata cimitirele mosilor si stramosilor nostri, care s-au jertit pentru noi…
Oare vom sti sa-i multumim, peste ani, urmasului lui Petre Tiberius pentru jertfa tatalui?!
Pentru Petre Tiberius, versul lui Eminescu a devenit realitate: Nu credeam sa învat a muri vreodata!
Aurelian GRAMA
