Bună Ziua Căciulă, că stăpânu”™ nu știe ce scoate pe gură

Scriam săptămâna trecută despre e-reputație, adică imaginea noastră din mediul virtual: Facebook, Twitter, Hi5 și mai știu eu ce alte platforme de socializare în care, vrem nu vrem, devenim activi pentru a fi „în rând cu lumeaâ€. Materialul atrăgea atenția asupra postărilor pe care oamenii publici, politicieni, în special le fac în mediul online. Fie că sunt comment-uri, like-uri sau poze din vacanță, de la grătar sau din intimitatea propriei locuințe. Nu o dată am publicat în ZMS materiale inspirate din gafe făcute virtual. Nu o dată, imediat după publicare, materialele compromițătoare au dispărut de pe conturile respectivilor utilizatori. Dar, o dată înregistrată „gafa†răul e deja făcut. De la tot felul de exprimări virtuale ajungem și la exprimările reale, face to face din conferințele de presă. Sărim peste dezacorduri, când mergem la conferințe cu alură etnică, trecem cu vedere emoțiile unora care duc la bâlbâieli. Dar, când ideea se exprimă în formă, fără fond, când limbajul depășește latura umoristică personală, eu una încep să mă îngrijorez. Mă gândesc, de exemplu, că persoanele care fac declarații de genul „Avem deja discuții pentru ambasade ale Țării Nucului†sau cea care vorbește despre o inițiativă, indiferent a cui la modul „E ca și cum violatorul te-ar scoate în parc la plimbareâ€. Afirmații care spun, de exemplu, că s-a atras „atenția Combinatului în diverse moduri. Este un comportament aberant al emanațiilor în ultima perioadă și mai ales pe caniculă când presiunea fiind mare sunt împinse asupra orașului. În rest, într-adevăr, particulele iau direcția clasică spre Bălăușeriâ€, sunt spuse de cei care reprezintă, până la urmă, acest oraș. Acești oameni intră în contact cu cei străini de Mureș, cu oameni care pot decide viața noastră, cu oameni care poate ar investi aici. Prin vorbele lor, mai ales dacă au și funcția de ales local, vorbesc și eu și toată lumea. Sincer nu cred că astfel de declarații pot reprezenta esența Târgu-Mureșului, nu cred că acestea sunt motive de mândrie locală, cu toate că, oriunde te uiți în presa centrală poți culege o sumedenie de perle și ale mai marilor din București. Cu un astfel de limbaj nu e de mirare că nu ne mai bagă nimeni în seamă ca stat sau ca națiune. Am uitat, oare, să vorbim coerent, am uitat să ne comportăm civilizat? Oare chiar nu înțelegem că imaginea, mai ales cea a clasei politice, înseamnă, de fapt, imaginea unei națiuni?