Sfintele Paști în lumina Bisericii Greco-Catolice:

Rep: Părinte protopop Liviu Sabău, cum întâmpină comunitatea greco-catolică din Târgu Mureș Sfintele Paști?

Protopop preot Liviu Sabău: Cu multă rugăciune și în reculegere. Este o perioadă de curățire sufletească, moment când omul face un bilanț al vieții sale spirituale. Credincioșii participă acum mai mult decât cu alte ocazii la Sfintele Taine ale Bisericii, se spovedesc, se cuminecă. Noi, preoții, vrem să vizităm pe toți bolnavii la căminele lor, pentru a le aduce Lumina învierii.

Rep: Ce importanță are pentru dumneavoastră Săptămâna Mare? Ce fel de activități desfășurați în timpul Săptămânii Mari?

L.S.: Este o săptămână de reculegere, de abandonare a tot ceea ce-i omenesc, pentru a-L urma pe Iisus Christos pas de pas; suferințele trebuie să pătrundă în sufletele noastre. Să contemplăm actul de răscumpărare, de împăcare a lui Dumnezeu cu omul. Crucea noastră se suprapune peste crucea lui Christos.

Urmărind săptămâna asta, este imposibil să nu primești harurile necesare pentru a te bucura de învierea lui Christos. Doresc le credincioși o conlucrare a credinței cu harurile lui Dumnezeu. Noi, preoții, suntem la dispoziția credincioșilor și răspundem solicitărilor spirituale ale acestora, prin sfintele slujbe ale Săptămânii Mari, prin spovezi și vizite la domiciliu.

Rep: Care credeți că este cel mai înălțător moment al slujbei de înviere?

L.S.: Consider că cel mai sublim moment este învierea în sine, după care urmează alte momente sublime: declarațiile femeilor care au constatat că Iisus Christos lipsește din mormânt, continuând cu momentul în care Maria Magdalena îl vede pe Christos înviat și apoi cu toate celelalte întâlniri, cu drumul spre Emmaus și pâna la Duminica Tomii. învierea în sine este evenimentul cel mai sublim, dovedirea dumnezeirii lui Chritos prin care a arătat ca are stăpânire asupra morții, dând lovitura de grație morții și arătând că toți vom învia. Toată slujba de înviere este plină de emoții sfinte, este sublimul care ne cucerește . Este lumina divină care ne luminează și ne umple sufletele de iubire conducându-ne pe drumul lui Christos. Scopul acestui drum atingerea fericirii depline. Iisus Ne arată calea sa, trăită mai ales în Săptămâna Mare, prin drumul Calvarului. Toate suferințele conduc spre viața veșnică.

Rep: Cum se sărbătorea învierea Domnului înainte de desființare Bisericii Greco-Catolice în anul 1948?

L.S.: Pot să spun că era mai multă evlavie în rândurile credincioșilor. De exemplu, înainte de învierea Domnului multă lume ajuna trei zile! Altfel se pregăteau credincioșii; iar la sate, în simplitatea lor, bogăția interioară a credincioșilor se transmitea de la generație la generație. Se simțea și în atmosferă.

Rep: Ați oficiat slujba învierii în ilegalitate?

L.S.: De multe ori. Evenimentele cele mai importante din viața mea le-am trăit la Reghin, înainte de 1989, când slujeam în case particulare. După hirotonisirea mea, în 1968, nu a fost zi în care să nu liturgisesc. Un preot dacă nu slujește zilnic este pierdut, nu poate să-și mențină starea de har. Slujbele de Înviere cele mai emoționante din perioada aceea le-am trăit în familie.

Rep: Dacă ar fi să faceți o radiografie a comunității greco-catolice din Târgu Mureș, cum vedeți viitorul acesteia?

L.S.: Încerc să spun cu toată sinceritatea: Deși se simte un progres, suntem departe de a ajunge acolo unde trebuie. Putem spune că suntem încă ignoranți. O mare doză de ignoranță domină sufletul omenesc. Mare parte din dorințele omului sunt legate de cele materiale, cu toate că, de exemplu, toate cataclismele naturale care se întâmplă arată că nu trebuie să ne legăm prea mult de cele materiale. Este adevărat ca trebuie sa ne îngrijim de cele ale trupului, dar aceasta este pe locul al doilea. Christos ne învață că “vrednic este lucratorul pentru plata sa”, deci Dumnezeu nu ne va lăsa lipsiți de cele necesare. Durerea este însă că se cam neglijează partea sufletească. Prea suntem legați de materie. Prea am idealizat banul. Gândirea și acțiunile sunt îndreptate spre latura materială, iar ceea ce este important este pus pe locul doi. Văd intelectuali, oameni cu o cultură frumoasă, pe care nu-i prea interesează latura spirituală a credinței; nu-L cunosc și nu vor să-L cunoască pe Christos decât superficial. Trăiesc în obscuritate sau în semi-întuneric. Ocolesc lucruri care-i ridică spre sferele eterice ale văzduhului, către Dumnezeu. Sunt intelectuali interesați de prezența adevărului științific, dar refuză însăși Adevărul, care este Dumnezeu. Se leagă de pământ ca de un magnet puternic. Ca să răspund punctual, se simte un progres la Târgu Mureș. Sunt preoți tineri și activi, cu activități ieșite deosebite. Cred că acest fapt va impulsiona viața creștină. Eu sunt destul de optimist, dar parcă înclin totuși spre romantism… Mă gândesc la atmosfera care domnea la Blaj înainte de 1948. La Institutul de Teologie de aici au fost oameni excepționali, începând mai ales cu anul 1931. Oameni care s-au gândit să acumuleze bunuri spirituale doar pentru urmași, sacrificându-și pentru asta propriul prezent. Așa ceva vezi foarte rar în ziua de azi.

Rep: Ce vreți să transmiteți credincioșilor greco-catolici din Târgu Mureș?

L.S.: Doresc credincioșilor noștri ca de înviere să simtă lumina lui Christos pătrunzând în sufletele lor. Să le găsească izvorul nemărginit care ne conduce la inima lui Christos. Le doresc ca lumina învierii să le aducă o reînviere spirituală și fericirea deplină pe care aici pe pământ n-ar putea să o găsească decât sub formă de picături. Fericirea deplină ne este oferită de Iisus prin învierea Sa, prin care și noi vom învia.

A consemnat Narcis MARTINIUC