Cine va lovi primul Iranul?

Tot mai alarmate de programul iranian de înarmare atomică, Statele Unite şi Israel se pregătesc să atace facilităţile nucleare ale regimului de la Teheran.
Washington-ul a pornit într-o adevărată cursă contracronometru cu Tel Aviv, deoarece un atac unilateral al Israelului ar putea declanşa un război general în Orientul Mijlociu.
 
Perspectiva unei acţiuni militare preventive israeliene a devenit mult mai apropiată după ce, în decembrie 2002, Hashemi Rafsanjani, fostul preşedinte al Iranului şi unul dintre cei mai influenţi clerici ai ţării, a chemat statele musulmane să folosească armele nucleare împotriva statului evreu. Experţii Mossad l-au informat pe premierul Ariel Sharon că apelul a fost direcţionat nu numai către Pakistan, singura ţară islamică deţinătoare a bombei atomice, ci şi către Coreea de Nord, partenerul Iranului în aşa-numita “axă a răului”. Acest fapt a determinat Israelul să ia în calcul o acţiune acţiune militară unilaterală – lansarea unui atac aerian împotriva uzinelor nucleare iraniene. Statul evreu a mai efectuat o astfel de lovitură, pe 7 iunie 1981, cînd a distrus centrala nucleară de la Osirah, aflată lângă Bagdad.
 Â“Nu vom sta cu mâinile în sân şi nu vom permite Iranului să se joace de-a şoarecele şi pisica aşa cum a făcut Saddam Hussein cu comunitatea internaţională”, a declarat un ofiţer de informaţii israelian. Acelaşi ofiţer a mai afirmat: “Trebuie să acţionăm acum. Peste doi ani va fi prea târziu! Ar putea fi o întrecere de genul cine apasă primul pe buton – noi sau americanii”.

Minciuni iraniene

Programul nuclear iranian a devenit principala preocupare a comunităţii internaţionale după ce, în luna august, inspectorii Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică au descoperit uraniu îmbogăţit la uzina din Natanz. Această substanţă este folosită la fabricarea bombei atomice. Iranul a pretins că particulele de uraniu fac parte din “componentele contaminate” cumpărate de pe piaţa neagră la mijlocul anilor 1980, atunci cînd această ţară a pus bazele “programului său nuclear civil”. Atât CIA cât şi MI6 (serviciul de inteligenţă britanic) dezmint versiunea Iranului. Cele două servicii de informaţii susţin că Teheranul are suficient uraniu îmbogăţit pentru a produce o bombă nucleară. În plus, agenţiile de informaţii britanice şi germane consideră falsă pretenţia Iranului că centrala de la Natanz este folosită numai în cadrul prgramului nuclear civil, pentru a furniza căldură şi energie către sute de oraşe şi sate. Serviciile de inteligenţă occidentale susţin că la Natanz funcţionează un complex subteran capabil să găzduiască 1000 de tehnicieni. Inspectorii ONU au confirmat existenţa acestui complex, construit la 10 metri sub pământ. Structura are pereţi groşi de 2,5 metri meniţi să protejeze două hale imense. În raportul prezentat în urmă cu două săptămâni conducerii AIEA, inspectorii ONU au afirmat că uzina subterană are scopul de a transforma uraniul îmbogăţit în material destinat fabricării armelor nucleare şi au estimat că Iranul va dobîndi bomba atomică în cel mult doi ani.

Doi contra unu

Kenneth Brill, ambasadorul SUA la Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică a declarat că dovezile existente împotriva Iranului “justifică deja un verdict de sfidare a AIEA”. Iranul a fost avertizat că până la 31 octombrie trebuie să demonstreze că programul său nuclear nu are o componentă militară. În cazul în care acest lucru nu se va întâmpla, Consiliul de Securitate ONU poate dicta sancţiuni dure împotriva Iranului. Analiştii politici consideră că o astfel de decizie va plasa Statele Unite pe drumul confruntării directe cu regimul de la Teheran. Neoconservatorii din jurul secretarului apărării al SUA, Donald Rumsfeld au şi pus la punct detaliile pentru declanşarea unei lovituri preventive împotriva centralelor de la Natanz şi Arak, situate la sud de Teheran, în regiunile îndepărtate din centrul Iranului. Cele două obiective urmează să fie atacate cu rachete lansate de navele americane staţionate în Golf. Dacă centrala de la Natanz este apărată de baterii antiariene pe o rază de 50 de kilometri, cea de la Arak nu beneficiază de o asemenea umbrelă de protecţie, fiind aflată încă în construcţie. Centrala de la Arak, unde lucrează ingineri ruşi, urmează să producă apă grea, componentă de bază pentru obţinerea plutoniului.
Analiştii consideră că dacă regimul de la Teheran va încerca să obstrucţioneze eforturile diplomatice internaţionale de rezolvare a crizei nucleare, Orientul Mijlociu va deveni din nou teatru de război, cel târziu pînă la mijlocul anului 2004. Singura necunoscută rămâne ţara care va lovi Iranul: Statele Unite sau Israelul. Săptămâna trecută, pentru prima dată un oficial militar israelian a vorbit public despre perspectiva unei operaţii unilaterale. “Faptul că o ţară ca Iranul, inamic al Israelului şi guvernată de un regim iresponsabil, se echipează cu arme neconvenţionale este neliniştitor”, a declarat Şeful Marelui Stat Major, Generalul-locotenent Moshe Ya’alon. Generalul a mai afirmat: “Suntem preocupaţi de combinaţia dintre un regim neconvenţional care deţine arme neconvenţionale. La această oră se desfăşoară a activitate diplomatică internaţională intensă şi ar fi bine ca aceasta să fie încununată de succes. Dar dacă acest lucru nu se va întâmpla, vom trece la acţiune”.