Columbofilia, între pasiune şi sport de echipă

Relaţia dintre om şi cal este binecunoscută prin sportul ecvestru, unde două fiinţe fac un corp comun în competiţii. Dacă patrupedul este cunoscut ca prieten bun al omului şi ramura este cunoscută, o altă disciplină în care omul face practic echipă cu o altă fiinţă este cea a columbofililor, unde crescătorii de porumbei voiajori sunt antrenorii acestora. Considerată mai degrabă un hobby de către mulţi, creşterea lor, pregătirea pentru concurs este ceva foarte delicat. Felul în care aceşti „sportivi” evoluează rămâne o enigmă pentru cei mai mulţi. Aflăm mai multe detalii de la preşedintele Asociaţiei Columbofililor Mureş, Filiala Târnăveni, Traian Bucşă.

Reporter: De cât timp ai această pasiune şi de unde vine ?

Traian Bucşă: Aş putea să spun că pasiunea o aveam de mic copil, ca orice copil dealtfel. Cu timpul a ajuns ca un microb în sânge. Posibilităţile pentru un copil sunt însă limitate şi am ajuns să mă ocup mai serioes doar de câţiva ani, după ce m-am împrietenit cu câţiva membri ai asociaţiilor de columbofili şi am chiar un frate care se ocupă şi el de mai mulţi ani.

Reporter: Cum sunt organizate asociaţiile columbofililor, câte sunt în judeţul Mureş şi câţi membri are filiala Târnăveni ?

Traian Bucşă: Asociţia din judeţul Mureş în cele patru filiale are 192 membri activi în acest an. Filiale sunt la Reghin, Sighşoara, cu două asociaţii şi cea din care fac parte şi eu, la Târnăveni. Filiala din Târnăveni are 15 membri şi o conducere formată din 4 membri. Alături de mine, care îndeplinesc funcţia de preşedinte îi mai am pe Cristian Dreghici, la Tehnic, casier este Raul Tocaci şi Ioan Cătană, membru în comisia de disciplină. Ceilalţi membri sunt Laszlo Benţa, Mihai Bogăţean, Florin Candea, Leva Zoltan, Nicolae Pop, Florin Prună, Ciprian Sita, Lucian Stupariu, Laurenţiu Stoica, Aurel Şerban şi Lucian Ştef.

Reporter: Ce presupune această activitate şi care sunt costurile ?

Traian Bucşă: Nu există restricţii legat de numărul de porumbei pe care îi are un crescător. Crescătoria mea este compusă din 200 de porumbei, care sunt împărţiţi în trei categorii: matca, zburători şi pui. Nici numărul cu câţi te prezinţi la un concurs nu este restricţionat. În toamna anului 2012 de exemplu, am angajat la primul concurs 38 de pui, iar de atunci am participat în fiecare an la concursuri. Acestea au mai multe segmente: viteză, demifond şi fond. La înscriere nu contează numărul de porumbei înscrişi, taxa care se achită este în funcţie de numărul lor şi valoarea concursului, de regulă în jur de 12 lei. Pe noii membri dinTârnăveni îi ajutăm cu donaţii de porumbei pentru a încuraja sportul columbofil.

Reporter: De unde cunoaşte proprietarul care porumbei sunt pregătiţi şi la ce categorie îi poate încadra ?

Traian Bucşă: Fiecare crescător îşi cunoaşte porumbeii, care la ce categorie să-i încadreze. Sunt ani de experienţă, sunt diferite linii de porumbei consacrate pe categori, achiţionate de crescătorii români de la crescători renumiţi din Belgia, Olanda, sau alte ţări.

Reporter: Cât timp trebuie să acorzi acestei activităţi ?

Traian Bucşă: Dacă vrei să faci performanţă trebuie să acorzi destul de mult timp. Au nevoie de curăţenie, de mâncare bună, îngrijire specială pentru sănătatea lor şi forma fizică. Să nu uităm că porumbelul este practic un atlet. Nu poţi face performanţe cu porumb, grâu, orz şi orzoaică, există mâncare specială. Nu faci performanţă nici cu porumbei prinşi de ici-colo, nici cu porumbei cumpăraţi din târguri. Porumbeii care îi achiţionează un crescător care participă la concursuri trebuie să fie de la columbofili renumiţi, cu experienţă şi de încredere.

Reporter: Cum se desfăşoară un concurs ?

Traian Bucşă: Concursurile se organizează după un plan de zbor propus de fiecare conducere de filială. La sfârşit se votează şi rămâne un singur plan de zbor, plan care trebuie trimis la FCPR şi acesta trebuie să fie respectat cu stricteţe. Primăvara începem antrenamentele de la distanţa de 15 kilometri în linie dreaptă, apoi urcăm la 25 kilometri, la 35, 50 şi 70. Ar fi bine să trecem şi de 100 kilometri, dar trebuie să ţinem cont şi de buget. Fiecare porumbel are un cip şi este monitorizat pe un ceas atunci când soseşte. La ajungerea acasă, atunci când coboară pe trapă, aceasta se înregistrează imediat pe ceas pe care apare afişat numărul său. Ceasurile se strâng apoi la comisie şi rezultatele sunt omologate. Astfel se întocmesc clasamentele. Un proprietar cu un anumit număr de porumbei înscrişi este clasat în funcţie de numărul de porumbei care parcurg distanţa în timp mai scurt, exact ca într-un sport de echipă. Dacă doi porumbei din echipa ta sosesc în primii cinci, se spune că ai prins echipa, ai un punctaj mare.

Reporter: Care este relaţia dintre om şi porumbel ?

Traian Bucşă: Fiecare columbofil are un program strict cu porumbeii lui, pe care îl respectă. Dacă noi respectăm zi de zi acest program, aşa ne respectă şi porumbeii pe noi. Care porumbel nu respectă acest program trebuie să fie eliminat, iar omul care nu-l respectă suportă consecinţele.

Reporter: Care sunt riscurile participării la concursuri, legate de starea vremii, accidentări, pierderi ?

Traian Bucşă: Sunt şi riscuri, bineînţeles. Când angajăm porumbei la concursuri, nu ştim sigur dacă se va întoarce. Ne orientăm de obicei în funcţie de traseul stabilit despre condiţiile meteo, dar vremea poate fi schimbătoare, pot apărea furtuni pe arii mai restrânse, care poate le pot afecta deplasarea. Un alt risc sunt răpitoarele, care ne dau mari bătăi de cap. Acestea sunt decepţiile şi riscurile, putem pierde cel mai bun porumbel care este clasat la vârf an de an şi de la un zbor, zicem noi uşor, nu a mai revenit şi nu vom afla niciodată ce a păţit.

Reporter: Cum se poate explica orientarea lor, când sunt deplasaţi la zeci sau sute de kilometri, în spaţii închise, după care li se dă drumul ?

Traian Bucşă: Este într-adevăr aproape o enigmă pentru om. Noi îl îngrijim, îl vedem pe dinafară, îi cunoaştem calităţile, dar nu ştim ce are în interior. Înainte de a porni pe traseu, la locul startului sunt ţinuţi câteva zeci de minute afară, pentru a se orienta. Au simţurile lor de orientare, după soare, sau unde magnetice după care se ghidează spre direcţia pe care vor porni. Cert este că nu se rătăcesc, ajung acasă, cu excepţia cazurilor nefericite.

Reporter: Are satisfacţii şi beneficii această activitate ?

Traian Bucşă: Una din marile satisfacţii este atunci când vezi că toţi porumbeii şi s-au întors. Dacă aceştia se clasează printre primii, poţi beneficia de premii, sau poţi avea cumpărători. Un porumbel valoros care poate participa timp de opt ani în concursuri şi obţine rezultate bune, poate costa chiar zeci de mii de euro, pentru cei care îşi permit.

Liviu BORDEIANU