Copiii “carne de tun”
Potrivit organizatiei Human Rights Watch, in momentul de fata, circa 300.000 de copii servesc drept soldati pentru gruparile armate sau fortele guvernamentale din 23 de tari. Sovaitori, docili si cu teama intiparita pe chipurile imbatranite prematur, ei poarta atarnate de gat pistoalele mitraliera de tip AKM, iar in ranite mine si grenade de mana. De frica violentelor la care sunt supusi sistematic ei sunt soldati obedienti care indeplinesc toate misiunile care le sunt impuse.
Abrutizati, umiliti si drogati, copiii acestia sunt “carnea de tun” pentru cauze care le sunt cel mai adesea straine. Nu de putine ori sunt folositi si in misiuni de spionaj, ca mesageri, pentru diferite transporturi sau pentru a detecta campurile minate din fata trupelor. Cei mai multi dintre acesti copii carora li s-a furat copilaria mult prea devreme sunt din tari precum Sudan, Sri Lanka, Liban, Columbia, Uganda sau Nepal. Sunt racolati chiar de la varste fragede de 8-9 ani si nu se pot opune. Baietii sunt folositi in razboaie, iar fetele – asa dupa cum arata tot Human Rights Watch – pentru distractia si mentinerea “moralului” trupelor angajate in conflicte.
Traumele traite ii fac greu de reintegrat
In anul 2000, ONU a adoptat Protocolul Optional la Conventia pentru drepturile copiilor, in privinta implicarii minorilor in conflictele armate. Potrivit acestui document este interzisa recrutarea adolescentilor sub 18 ani. Cu toate ca documentul a fost ratificat pana acum in 118 tari, iar un raport realizat recent de UNICEF arata ca numarul soldatilor minori a scazut o data cu sfarsitul razboaielor din vestul Africii, numarul copiilor folositi in conflictele armate continua totusi sa fie totusi ridicat. Spre exemplu, Columbia cu cei circa 11.000 de copii pe care ii are cuprinsi in cadrul fortelor paramilitare si in gruparile de gherila, este de departe statul cu cei mai multi copii folositi in acest scop. Un alt exemplu este Nepalul, tara in care gherilele maoiste conduse de Partidul Comunist au in prezent, in organica lor, intre circa 6.000 si 9.000 de copii dintr-un total de 31.000 de soldati. Diverse ONG-uri incearca sa ii reintegreze in societate pe cei care scapa din conflictele armate, dar reabilitarea si reintegararea lor este dificila, de durata si de foarte multe ori se dovedeste a fi o misiune imposibila. Cea mai mare parte dintre ei raman marcati definitiv sau cu un comportament extrem de violent.
Experiente oglindite
in filme si romane de succes
Tema copiilor folositi in conflictele armate s-a dovedit a fi una de succes care nu putea sa nu fie exploatata in filme si in romane de succes. Spre exemplu, o asemenea tema este exploatata artistic intr-unul dintre cele mai recente filme ale lui Leonardo DiCaprio, “Diamantul sangeriu”, film care s-a bucurat de aprecieri unanime din partea criticii, dar si de mari incasari de casa. Aceeasi tema este tratata si in romanul de succes “Beast of No Nation”, scrisa de nigerianul Uzodinma Iweala sau in romanul “A Long Way Gone”, de Ishmael Beah, roman in care autorul isi istoriseste experienta stupefianta de adolescent soldat in Sierra Leone, la mijlocul anilor ’90. La fel de interesante si sugestive s-au dovedit a fi si memoriile cuprinse in volumul “What Is the What”, semnat de Dave Eggers in colaborare cu Valentino Achack Deng, un fost luptator din Sudan, ajuns mai tarziu peste Ocean din cauza razboiului civil din tara sa. Dincolo de aspectul mercantil al tratarii unei teme de actualitate este de remarcat totusi faptul ca aceasta poate sensibiliza opinia publica si in acelasi timp poate determina crearea unei atitudini comune de combatere a unor asemenea
triste realitati ale zilelor noastre.
Nicolae BALINT
nicolae_balint@yahoo.com
